Posturi create in septembrie 2008, Toate posturile

Despre fericire (2)

Fericirea ca traire totala in prezent. Fericirea este momentul in care nu iti doresti nimic altceva decat ceea ce ai in acel moment. Gandul nu iti fuge in nici o alta directie. Sa zicem ca iti e foarte foame si iti doresti foarte mult o portie de vinete cu rosii, care stii ca te asteapta in frigider. In momentul in care le mananci esti atat de prins de aceasta experienta incat tot ce exista in Universul tau sunt vinetele cu rosii atingandu-ti papilele gustative, senzatiile de inghitire si de potolire a foamei. Dupa ce ai mancat o vreme si senzatiile si-au diminuat intensitatea, te uiti si in jur. Mai apare o carte, ideea ca trebuie sa dai un telefon, senzatia de oboseala sau de dor dupa cineva. Momentul de fericire a trecut deja.

Precum foamea, si alte nevoi – mai complexe – pot crea senzatia de fericire atunci cand sunt implinite. Imagineaza-ti ca ti se face foarte dor de imbratisarea iubitului/iubitei tale, mai ales ca e plecat/a din oras de o saptamana. Te gandesti insistent la el/ea, iti lipseste pana la suferinta, ai fantezii in care te inseala sau pur si simplu suferi imaginandu-ti ca el/ea nu tanjeste dupa tine la fel de mult. Iata ca vine mult asteptatul moment in care cel dorit se intoarce si aveti parte de o seara de neuitat. Fericirea e acolo! Apoi aveti parte de doua seri. De trei. Si fara sa-ti dai seama, vine un alt moment, in care uiti ca e langa tine, cufundata in lectura unei carti sau in ganduri diverse. Nu te mai face fericita simpla lui/ei prezenta. Daca pleaca din nou o vreme, totul o sa se repete: lipsa, suferinta, bucuria revederii, fericirea temporara.

In ambele situatii, fericirea e perceputa datorita contrastului dintre cele doua stari succesive: acum mi-e foame, pe urma mananc; acum mi-e dor, pe urma esti aproape. Cand acest contrast nu mai apare, nu mai simtim nici fericirea.

Citeste mai mult...

Despre fericire (1)

Am tot vorbit in ultima vreme cu un prieten despre sensul vietii si despre acel vis sau scop important care te face sa vrei sa fii viu.

As indrazni aici sa impart oamenii in doua categorii: cei care au ca scop in viata evitarea suferintei si cei care au ca scop gasirea fericirii. Daca incerc sa dau o forma celor doua categorii, primii mi se par intunecati, in alerta, cautand in jur pericole si probleme; ceilalti mi se par luminosi, increzatori, poate chiar inconstient de increzatori, focalizati pe succes. Ducand rationamentul mai departe, cred totusi ca nu exista doua categorii: suntem pe rand focalizati pe evitarea suferintei si pe cautarea fericirii. Ceea ce ne diferentiaza este timpul pe care il petrecem intr-una din atitudini si intensitatea ei.

Ma gandesc cum reusim sa ramanem prinsi in atitudinea de evitare a suferintei, cand din afara este evident ca am putea face mai mult, ca am putea vrea mai mult, ca “nu ne traim viata”. Reflectiile mele sunt de felul urmator: ai adunat lucruri, ai construit relatii, ai obtinut recunoastere, si te-ai bucurat mult de toate acestea o vreme. Acum nu te mai bucuri atat de mult cu ele, pentru ca au devenit o obisnuinta. Ai inceput in schimb sa te temi ca nu cumva sa le pierzi. Nu mai ai chef sa muncesti atat de mult pentru confortul material, dar nu vrei sa renuti la nimic, asa ca pur si simplu te resemnezi sa muncesti. Nu mai esti satisfacut de relatiile tale cu cei dragi, insa nu te vezi traind singur/a, fara ei. Ar fi prea frustrant sa stai o vreme singur/a. Si, la urma urmei, ceilalti, care inca nu-ti sunt apropiati, nu pot mai speciali decat cei din viata ta de acum. Cu siguranta te vor dezamagi si ei intr-o zi nu prea indepartata. La ce bun sa le provoci suferinta despartirii prietenilor de acum, sa fii o vreme singur, sa risti sa construiesti relatii noi, cand te temi ca vei parcurge acelasi cerc? In aceeasi ordine de idei, ai obtinut recunoasterea capacitatilor intr-un job si te-ai bucurat o vreme de certitudinea ca esti cineva. Dupa un timp, acelasi job incepe sa te plictiseasca si sa te frustreze, insa nu-ti vine deloc sa o iei de la capat intr-un loc de munca nou, sa revii la nesigurantele si la eforurile de la inceput.

Citeste mai mult...

Ce este nlp-ul sau programarea neurolingvistica?

Desigur, in afara de o moda, de arta si stiinta excelentei umane, de modelling... si de tot ce gasesti pe site-uri si nu explica nimic? O sa abordez subiectul mai pragmatic, punand accentul pe utilitatea nlp-ului.

1. In primul rand, nlp-ul este un instrument de (auto)cunoastere si schimbare.

2. Nlp-ul te ajuta sa constientizezi "harta" (suma reprezentarilor interne) pe care o folosesti ca sa te orientezi in lume. In plus, are o serie de sugestii pentru o harta mai "apropiata" de realitate, mai flexibila si mai eficienta pentru scopurile stabilite - presupunerile NLP-ului.

Una dintre presupuneri este aceea ca "in spatele fiecarui comportament se afla o intentie pozitiva". Daca esti ne multumit de ceva ce ai facut, sau de un obicei de care nu reusesti sa scapi, sau esti suparat pe ceva ce face/gandeste altcineva, primul pas este sa accepti ca toate aceste situatii au reprezentat cea mai buna alegere la momentul respectiv. Renunti prin urmare sa mai lupti cu ele si sa abordezi schimbarea ca un conflict cu trecutul. Accepti ceea ce ai facut tu sau ceea ce a facut celalalt, si apoi treci la alte posibilitati, mai potrivite pentru prezent.

Citeste mai mult...