Posturi create in iulie 2012, Toate posturile

Dormitul separat

O regula nescrisa a vietii de cuplu afirma ca doi oameni care se iubesc isi vor dori sa petreaca mult timp impreuna, si vor suferi daca stau separati. Prin urmare vor iesi impreuna in parc, la cumparaturi, la alergat, la cinematograf, cu prietenii, in vizitele facute parintilor, in vacante si, desigur, vor dormi impreuna. Orice semn din partea unuia dintre parteneri ca si-ar dori sa faca ceva singur va trezi in celalalt sentimente de respingere si frici de separare. Ca orice regula de viata, si aceasta regula despre iubire ascunde generalizari periculoase. A face totul impreuna poate fi o cale de a crea probleme in cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri sa devina familiari si previzibili si in timp sa nu se mai vada, sa nu se mai auda, sa nu mai fie empatici. In mod ideal fiecare regula ar trebui subordonata nevoilor celor doi parteneri. Asadar, intrebarea corecta pentru un cuplu ar fi mai degraba “Ce e mai bine pentru noi doi, sa dormim in acelasi pat sau in paturi diferite?” si nu “Ce spun specialistii ca e mai bine?”

Ca o exemplificare simpla, desigur ca daca iubitul tau sforaie tare si iti e greu sa adormi cu un asemenea sonor noapte de noapte, e rezonabil sa iei in calcul si dormitul in camere separate. Poti incerca si dopurile pentru urechi, si alte zeci de tehnici de relaxare. Totusi, daca nu reusesti sa adormi in conditiile date, si devii irascibila dupa o vreme, solutia este dormitul in alta camera. In acest caz, nu ai cu adevarat nevoie de o cercetare ca sa iti ofere confirmarea ca procedezi corect, ci eventual sa iti diminueze neplacerea de a vedea supararea din privirea celuilalt cand ii comunici decizia ta. Aceeasi cercetare te poate ajuta sa nu cedezi presiunii de a te intoarce in patul comun dupa cateva nopti de rezistenta si sentimente de vinovatie. Spatiul comun ajuta viata de cuplu atunci cand partenerii au stiluri de viata asemanatoare: adorm si se trezesc la aceeasi ora; au ritualuri de seara similare, fie privitul la televizor la aceleasi emisiuni sau acelasi gen de filme, sau cititul s.a.

Citeste mai mult...

Cum ne ancoram in prezent?

Uneori oamenii pleaca din prezent in trecut, in amintirile placute sau in cele neplacute. De exemplu, intr-o relatie in care s-a instalat rutina si micile iritari cotidiene, unul dintre parteneri poate sa se uite peste umar, la intamplarile romantice de la inceputul relatiei, cu un sentiment de amaraciune si regret. El revine apoi in prezent, insa nu pentru a se concentra pe solutii pentru a face relatia din nou vie si activa, ci pentru concluzii triste si resemnate. Acesta persoana pare sa stea cu un picior in prezent, si cu altul in trecut. Nu se poate gandi la posibilitatea de a cauta o alta relatie, din cauza nostalgiei si a trairilor frumoase din trecut, si nu poate sa ramana in prezent, caci ar deveni evident ca traieste langa un fel de strain si ar fi prea dureros.

Anumite persoane au obiceiul de a vizita momentele triste si nefericite din trecut, si in timp devin deprimate si isi pierd dorinta de a trai. Raman cufundate in amintiri traumatice, si retrairea constanta a emotiilor neplacute le limiteaza actiunile din prezent. Din exterior aceste persoane au privirea defocalizata, pierd franturi din conversatie, iar mimica fatei lor arata tensiuni si drame interioare, chiar in situatiile placute. Persoanele orientate spre trecut adesea regreta lucruri pe care le-au facut sau decizii pe care le-au luat, sau chiar lucruri pe care nu au avut curaj sa le faca la momentul lor. Trecutul lor e o sursa de frustrare, vinovatie, suferinta.

Citeste mai mult...