Posturi in categoria: Viata, Toate posturile

Cautarea... fericirii

Basmele spun ca orice comoara e pazita de un balaur care nu inchide niciodata unul din ochi. Mitologia spune ca Hercule trebuie sa indeplineasca douasprezece sarcini eroice ca sa obtina imortalitatea, iar Hercule nu e chiar oricine, e omul-zeu, fiul lui Zeus – cel mai de seama dintre zei, si al Alcmenei – cea mai inteleapta si mai frumoasa muritoare. La randul sau, Ulise rataceste mult pe mare si trece prin multe pericole, pentru a-si regasi casa. Vrajitoare, monstri, forte ale naturii, stanci ucigase, coborari in lumea de dincolo – reprezinta obstacole initiatice, care devin tot mai grele pe masura ce eroul devine mai puternic.

Alchimia ne spune ca prima etapa in obtinerea pietrei filosofale este nigredo, care are semnificatia de putrefactie, disolutie. In limbaj psihologic, o persoana trebuie sa renunte la personalitatea veche, bazata pe frica si neincredere in sine, pentru a se transforma intr-o fiinta mult mai independenta si creativa, care are curajul sa gandeasca liber si puterea de a-si transforma visele in realitate. Aceasta renuntare inseamna retrgerea proiectiilor din lume si integrarea "umbrei", a personalitatii imperfecte. Devine tot mai greu sa dai vina pe lumea exerioara pentru propriile lasitati, defecte, pentru lipsa de claritate sau forta. Insa privirea obiectiva asupra propriei persoane duce la disperare, izolare si criza profunda.

Citeste mai mult...

O lume fara emotii "negative" (II)

In prima parte mi-am imaginat consecintele unei lumi fara emotii negative constiente, insa cu multe emotii negative subconstiente, reprimate, cenzurate. M-am gandit la oamenii aflati in celebra stare de negare, care vorbesc cu zambetul pe buze despre nefericirea lor, care iti povestesc despre insomniile lor, anxietatile lor, singuratatea lor ca si cum ar vorbi despre masa de pranz. Daca te uiti in jur, vei vedea multi astfel de oameni. Desigur, este firesc sa mimezi fericirea la munca, sau in anumite grupuri sociale. Nu vad rostul de a ne arata emotiile si tristetile in public, doar de dragul de a fi spontani. Emotiile sunt atat de contagioase, incat e bine sa fim grijulii sa nu le raspandim. Cunosc insa multi oameni care duc jocul negarii foarte departe. Il duc in relatia cu partenerii de viata, cu cei mai buni prieteni, cu coach-ul sau psihoterapeutul lor. Unii dintre ei isi neaga nefericirea chiar fata de sine. Exista multe scuze la indemna prin care sa isi justifice atitudinea: "o sa treaca", "totul va fi bine", "trebuie sa gandesc pozitiv", "trebuie sa fiu puternic/a".

Citeste mai mult...

O lume fara emotii "negative" (I)

Sa ne imaginam pentru cateva momente cum ar arata aceasta lume. Oamenii ar fi in continuare ca in prezent, fiecare cu propria viziune, cu propriile principii si valori, cu propriile actiuni. Nu ar fi mai buni, mai intelegatori, mai empatici. Singura diferenta ar sta in faptul ca acesti oameni, orice s-ar intampla in jurul lor sau in interiorul lor, ar simti doar emotii pozitive. Spre exemplu, daca cineva m-ar jigni, eu as fi fercita sau macar multumita. Poate chiar i-as multumi celui/celei ce m-a jignit. Daca toti ceilalti soferi auto m-ar injura si s-ar baga in fata mea, le-as fi recumoscatoare pentru ca ajung la birou cu intarziere. M-as bucura desigur si pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le adreseaza, ca si pentru gesturile dinamice corespunzatoare. Continuand pe aceeasi tema, oricand as simti o stare de disconfort interior in prezenta cuiva, repede as schimba-o in buna dispozitie. Doar emotii pozitive, nici urma de emotii negative!

Hmmm ceva nu pare in regula. Haideti sa ne uitam putin la consecintele vietii in aceasta lume. Revenind la primul exemplu, daca sunt impacata cand cei din jurul meu ma jignesc, in curand voi avea relatii cu multi oameni care sa stiu sa ma jigneasca permanent, ca si cum acest lucru ar fi a doua lor natura. Sau mi-as ignora toate semnalele corpului, simtind in continuu placere, oricate dulciuri as manca, sau oricat alcool as bea.

Citeste mai mult...

Schimbarea

Prima conditie a schimbarii este sa gasesti resursele necesare schimbarii. Prima este timpul. Am vazut ca majoritatea oamenilor isi “fac” timp pentru ei abia cand sunt stransi cu usa de problemele care s-au tot adunat in viata lor.

Psihiatrii si alti oameni neutri si binevoitori ar numi aceste probleme anxietate, depresie, atacuri de panica, nevroze etc. NLP-ul (a se citi Erickson, Grinder, Bandler, Dilts, Andreas) insista sa afirme ca aceste etichete sunt niste nominalizari (cuvinte vagi, nespecifice, care nu explica nimic, care nu spun cine? ce? cand? cum face? si mai ales, cum poate face diferit?). Ei vorbesc despre capacitati mentale si convingeri specifice care pot fi modificate, despre imagine de sine si resurse emotionale. Pentru fiecare pas al schimbarii au tehnici care functioneaza in mod surprinzator de rapid. In loc sa incurajeze o persoana sa isi tina “problemele” in brate si sa vorbeasca la nesfarsit despre ele, o incurajeaza sa faca pasi catre o stare de bine, oferindu-i acces la propriile resurse si capacitati.

Desigur, ai nevoie si de alte resurse: energie, bani, informatii…

Citeste mai mult...

Ura

Definitie: emotie foarte intensa de neplacere sau respingere fata de ceva exterior (obiect, comportament, persoana, grupuri de persoane, sau oameni in general) sau fata de propria persoana (in intregime, sau un aspect al ei).

Dorinta de a distruge sursa nefericirii/suferintei.

Varietati:

rautate – exprimarea urii in cuvinte sau gesturi care provoaca un rau fizic sau psihic celorlalti;

ironie, sarcasm – ura rece, de intensitate variabila, pastrata in interior, si exprimata doar partial prin cuvinte critice;

dispret – emotii de respingere asociate cu judecati critice la adresa celorlalti;

autodispret – emotii de respingere asociate cu judecati critice la adresa propriei prsoane;

ostilitate – ura de intensitate redusa, asociata cu perceperea unui conflict sau a unei rivalitati in relatia cu o alta persoana;

misoginism, mizantropie – ura fata de femei, respectiv oameni in general, combinata cu sentimente de superioritate si dispret;

rasism – ura fata de o categorie de oameni (ex. determinata de culoarea pielii, inaltime, nivel de educatie, aspect fizic, posibilitati financiare, preferinte alimentare, nationalitate etc.), combinata cu sentimente de superioritate si dispret;

Citeste mai mult...

Furia

Definitie: stare emotionala care se instaleaza atunci cand stimulul extern amenintator este perceput ca nedrept; reactie emotionala fata de o nedreptate, chiar sociala; se asociaza cu actiuni de indepartare/oprire a sursei externe neplacute – uneori actiunea este doar mentala, sau doar verbala.

Poate deveni un mecanism util de influenta sociala.

Este diferita de agresiune.

Varietati:

iritare – stare continua de furie de intensitate redusa/medie;

gelozie – furie care se declanseaza cand persoana iubita/dorita este absenta fizic, agresivitatea indreptandu-se catre aceeasi persoana, cat si catre contextul respectiv (alta persoana, activitate,loc);

izbucniri violente – furie intensa, care rabufneste si se exprima in cuvinte agresive, volum mare, gesturi agitate; uneori pot aparea din senin sau ca urmar a unui declansator nesemnificativ, pentru ca furia se acumula in interior de ceva vreme si a gasit o scuza pentru a se descarca;

furie exprimata calm – cererea drepturilor, exprimarea dezacordului in cuvinte clare, insa folosind un ton calm si politicos;

furie exprimata direct, necenzurat – emotia se exprima cu voce ridicata, acuzatii – cuvinte dure, emotionalitate – expresii corporale specifice furiei;

furie rece – furia este retinuta in interior, iar la suprafata se ridica un zid/raceala/retragere.

Citeste mai mult...

Frica

Definitie: raspuns emotional de aparare care se instaleaza in cazul durerii si al altor stimuli amenintatori.

Varietati:

alerta, precautie – emotia fricii se combina cu ganduri legate de posibile neplaceri; intensitatea emotiei este redusa, insa prelungita in timp;

anxietate, ingrijorare – cand stimulii periculosi nu sunt prezenti, ci anticipati mental, insa sunt perceputi ca si cum s-ar intampla deja; probabilitatea ca situatiile imaginate sa apara in realitate este simtita ca fiind foarte mare;

panica – frica fata de situatii amenintatoare posibile, foarte intensa;

paranoia – frica de judecatile celorlalti; perceperea celorlalti ca fiind amenintatori;

Citeste mai mult...

Despre fericire (2)

Fericirea ca traire totala in prezent. Fericirea este momentul in care nu iti doresti nimic altceva decat ceea ce ai in acel moment. Gandul nu iti fuge in nici o alta directie. Sa zicem ca iti e foarte foame si iti doresti foarte mult o portie de vinete cu rosii, care stii ca te asteapta in frigider. In momentul in care le mananci esti atat de prins de aceasta experienta incat tot ce exista in Universul tau sunt vinetele cu rosii atingandu-ti papilele gustative, senzatiile de inghitire si de potolire a foamei. Dupa ce ai mancat o vreme si senzatiile si-au diminuat intensitatea, te uiti si in jur. Mai apare o carte, ideea ca trebuie sa dai un telefon, senzatia de oboseala sau de dor dupa cineva. Momentul de fericire a trecut deja.

Precum foamea, si alte nevoi – mai complexe – pot crea senzatia de fericire atunci cand sunt implinite. Imagineaza-ti ca ti se face foarte dor de imbratisarea iubitului/iubitei tale, mai ales ca e plecat/a din oras de o saptamana. Te gandesti insistent la el/ea, iti lipseste pana la suferinta, ai fantezii in care te inseala sau pur si simplu suferi imaginandu-ti ca el/ea nu tanjeste dupa tine la fel de mult. Iata ca vine mult asteptatul moment in care cel dorit se intoarce si aveti parte de o seara de neuitat. Fericirea e acolo! Apoi aveti parte de doua seri. De trei. Si fara sa-ti dai seama, vine un alt moment, in care uiti ca e langa tine, cufundata in lectura unei carti sau in ganduri diverse. Nu te mai face fericita simpla lui/ei prezenta. Daca pleaca din nou o vreme, totul o sa se repete: lipsa, suferinta, bucuria revederii, fericirea temporara.

In ambele situatii, fericirea e perceputa datorita contrastului dintre cele doua stari succesive: acum mi-e foame, pe urma mananc; acum mi-e dor, pe urma esti aproape. Cand acest contrast nu mai apare, nu mai simtim nici fericirea.

Citeste mai mult...

Despre fericire (1)

Am tot vorbit in ultima vreme cu un prieten despre sensul vietii si despre acel vis sau scop important care te face sa vrei sa fii viu.

As indrazni aici sa impart oamenii in doua categorii: cei care au ca scop in viata evitarea suferintei si cei care au ca scop gasirea fericirii. Daca incerc sa dau o forma celor doua categorii, primii mi se par intunecati, in alerta, cautand in jur pericole si probleme; ceilalti mi se par luminosi, increzatori, poate chiar inconstient de increzatori, focalizati pe succes. Ducand rationamentul mai departe, cred totusi ca nu exista doua categorii: suntem pe rand focalizati pe evitarea suferintei si pe cautarea fericirii. Ceea ce ne diferentiaza este timpul pe care il petrecem intr-una din atitudini si intensitatea ei.

Ma gandesc cum reusim sa ramanem prinsi in atitudinea de evitare a suferintei, cand din afara este evident ca am putea face mai mult, ca am putea vrea mai mult, ca “nu ne traim viata”. Reflectiile mele sunt de felul urmator: ai adunat lucruri, ai construit relatii, ai obtinut recunoastere, si te-ai bucurat mult de toate acestea o vreme. Acum nu te mai bucuri atat de mult cu ele, pentru ca au devenit o obisnuinta. Ai inceput in schimb sa te temi ca nu cumva sa le pierzi. Nu mai ai chef sa muncesti atat de mult pentru confortul material, dar nu vrei sa renuti la nimic, asa ca pur si simplu te resemnezi sa muncesti. Nu mai esti satisfacut de relatiile tale cu cei dragi, insa nu te vezi traind singur/a, fara ei. Ar fi prea frustrant sa stai o vreme singur/a. Si, la urma urmei, ceilalti, care inca nu-ti sunt apropiati, nu pot mai speciali decat cei din viata ta de acum. Cu siguranta te vor dezamagi si ei intr-o zi nu prea indepartata. La ce bun sa le provoci suferinta despartirii prietenilor de acum, sa fii o vreme singur, sa risti sa construiesti relatii noi, cand te temi ca vei parcurge acelasi cerc? In aceeasi ordine de idei, ai obtinut recunoasterea capacitatilor intr-un job si te-ai bucurat o vreme de certitudinea ca esti cineva. Dupa un timp, acelasi job incepe sa te plictiseasca si sa te frustreze, insa nu-ti vine deloc sa o iei de la capat intr-un loc de munca nou, sa revii la nesigurantele si la eforurile de la inceput.

Citeste mai mult...