Cautarea... fericirii

Basmele spun ca orice comoara e pazita de un balaur care nu inchide niciodata unul din ochi. Mitologia spune ca Hercule trebuie sa indeplineasca douasprezece sarcini eroice ca sa obtina imortalitatea, iar Hercule nu e chiar oricine, e omul-zeu, fiul lui Zeus – cel mai de seama dintre zei, si al Alcmenei – cea mai inteleapta si mai frumoasa muritoare. La randul sau, Ulise rataceste mult pe mare si trece prin multe pericole, pentru a-si regasi casa. Vrajitoare, monstri, forte ale naturii, stanci ucigase, coborari in lumea de dincolo – reprezinta obstacole initiatice, care devin tot mai grele pe masura ce eroul devine mai puternic.

Alchimia ne spune ca prima etapa in obtinerea pietrei filosofale este nigredo, care are semnificatia de putrefactie, disolutie. In limbaj psihologic, o persoana trebuie sa renunte la personalitatea veche, bazata pe frica si neincredere in sine, pentru a se transforma intr-o fiinta mult mai independenta si creativa, care are curajul sa gandeasca liber si puterea de a-si transforma visele in realitate. Aceasta renuntare inseamna retrgerea proiectiilor din lume si integrarea "umbrei", a personalitatii imperfecte. Devine tot mai greu sa dai vina pe lumea exerioara pentru propriile lasitati, defecte, pentru lipsa de claritate sau forta. Insa privirea obiectiva asupra propriei persoane duce la disperare, izolare si criza profunda.

Fara o intelegere a faptului ca te afli pe drumul corect, si ca vei ajunge la destinatia mult dorita, a libertatii si expresiei creative, este usor sa abandonezi cautarea si sa consideri ca ti-ai ratat viata. Toate acestea, cu atat mai mult cu cat prietenii din jur iti spun lunatic si iti reproseaza ca alegi dupa cai verzi pe pereti. Te indeamna binevoitor sa te intorci la bucuriile vietii, pe care cumva nu le mai vezi: sexualitate, mancare buna, putere tot mai mare – financiara si sociala. Multi oameni "alesi", cand se confrunta cu o suferinta mai mare, o anesteziaza cu ajutorul acestor dragi tentatii. O vreme simt ca procedeaza corect si ca prietenii aveau dreptate, ca au iesit in sfarsit din depresie, si ca nimic nu se compara cu o noua relatie, cu haine stralucitoare, sau cu un ultim sport extrem. Si, cand suferinta, tot mai mare, iese din nou la suprafata, calea spre solutiile externe este deja bine cunoscuta. Ceva excese, si din nou o saptamana de liniste.

Celor care au sansa sa incerce indelung tentatiile, depasind vocile interne care le spun ca nu au voie sa se bucure prea mult de viata, le devine totusi clar, in cele din urma, ca nici acesta nu e drumul spre fericire. Daca inca au forta si vointa, se vor orienta catre interior, si vor relua lungul si nebatatoritul drum al cunoasterii de sine. C.G.Jung numeste acest proces "individuatie", un proces prin care o persoana isi descopera si isi exprima personalitatea sa unica si reala. Este drumul parcurs de toti oamenii creativi, de la pictori si poeti la oameni de stiinta sau filosofi. Multi se opresc pe drum, in diversele capcane - dintre care cea mai mare este sentimentul nefericirii combinat cu mitul erolui (Nietzsche, Eminescu), insa toti isi dau seama la un moment dat ca drumul e mai important decat destinatia. Cei care ajung la destinatie par sa nu mai fie oameni, atat de puternice sunt transformarile lor (Einstein, Dalai Lama).

Multi oameni cu o gandire occidentala sunt suparati pe ei si tristi pentru ca nu au gasit fericirea. Raspunsul lor la intrebarea "De ce nu sunt fericit?" este "E ceva in neregula cu mine. Nu sunt destul de inteligent sau puternic sau frumos sau curajos." Intrebarea e gresita , si ea ar trebui reformulata astfel "Ce este cu adevarat fericirea? Care e drumul corect spre fericire? Ce modele pot avea?"

Suntem inconjurati de modele gresite. Multi oameni "de succes", precum si mentori cu imagine intens studiata in oglinda, pretind ca au gasit fericirea, o mimeaza "convingator" pentru o privire neexersata, si spun ca e usor pentru toata lumea sa o gaseasca. Cele mai multe bestseller-uri sunt din categoria cartilor de self-help. Easy happiness, sau fericire la minut.

Nici unul dintre modele corecte nu spune ca e usor, si nu are o viata care sa straluceasca dupa criteriile moderne. Le poate comunica celor din jurul sau gustul de nedefinit al acelui adevar conform caruia viata e miraculoasa, in orice moment si in orice forma. Uneori, aceste modele poarta nume celebre, precum Mother Theresa sau C.G.Jung, alteori sunt simpli necunoscuti cu care ne intersectam drumurile din intamplare. Sunt oamenii care au o stralucire in ochi, un farmec al gesturilor, o generozitate evidenta, o lipsa de importanta, un "je ne sais quoi". De care uneori te indragostesti brusc, fara motiv, pentru ca apoi sa-i uiti, cand ai intors capul.

Dincolo de toate…. fericirea e la indemana. Dar e acel aur care sta in praful drumului, si pe langa care e asa usor sa treci fara sa-l vezi. E "sacrul camuflat in profan" despre care Eliade scrie atat de bine si frumos.

Comentarii la Cautarea... fericirii
Antonio a spus:
31 octombrie 2010 11:19

Incep prin a-ti spune ca este prima data cand adaug un comentariu pe un blog. Voi fi stangaci si probabil impertinent, iar pentru asta imi cer scuze. Sunt psiholog, ma rog licentiat in psihologie, pentru ca l-am intalnit undeva, de mult pe Jung. Eram fascinat. Era, parea, tot ceea ce imi inchipuiam ca pot, sa intreb, sa caut, sa fiu. Imi amintesc ca dupa ora de psihologie jungiana, sau analitica, am intrebat-o pe Mihaela Minulescu care este diferenta dintre individuatie si iluminare. Nu stiu ce mi-a dar, mi-a fost clar - Jung se inseala asa cum noi toti o facem la un momente dat, sau mai tot timpul. Apoi a venit Maria Tanase. Ea ne-a cerut sa-i definim conceptul de individuatie. Pentru mine era clar, Jung a "individuat" termenul de iluminare construind ceva original, fals si periculos. Individuatia este acel nigredo al alchimiei de care vorbeai, este insasi disolutia personalitatii umane. Pana acum m-am dat mare, i-am aratat eu lui Jung. Iti scriu pentru ca mi-a placut titlul - Cautarea... fericirii. Ce bine ar fi daca mintea noastra occidentala, (imi amintesc de replica unui discipol al unui mare maestru care-i spunea acestuia facand referire la un occidental ratacit prin India: el trebuie sa-si castige dreptul de a se naste in India si abia atunci va intelege) nu ar mai considera ca ne poate rezolva toate probleme si nu ar mai interveni sa ne explice cat de buni si de frumosi suntem sau putem fi. Daca de exemplu am elimina din titlu conceptul de fericire si simplu am cauta, oare nu am trai? oare nu am fi? Oare... Imi amintesc solutia lui Nisargadatta la toata lupta sterila, fara miez si fara sfarsit (aparent) a omului, la toata stradania lui aiurita si desfranata, spunea el, Maharaj: Nu va inteleg, doriti ceea ce nu aveti si nu doriti ceea ce aveti, si astfel suferiti. De ce nu inversati raportul, adica sa doriti ceea ce aveti si sa nu doriti ceea ce nu aveti, ati putea fi fericiti, e atat de simplu. Daca te-a deranjat sau te-a suparat ceva din comentariul meu, uita sau iarta, te rog. Daca nu vrei sa mai comentez spune-mi. In rest, iti urez o zi minunata, o cautarea sincera si o regasire urgenta. Cu prietenie, Antonio...

admin a spus:
01 noiembrie 2010 19:03

Antonio, multumesc pentru comentariu. Nu o sa raspund acum/aici la toate ideile tale. Sunt binevenite. Totusi unele merita updatate.

O sa-ti spun simplu ca pentru mine individuatia lui Jung este aceeasi cu iluminarea descrisa de Buddha. Nigredo este prima parte a individuatiei, echivalenta cu integrarea umbrei si a aspectelor personale ale animei/animusului (a inconstientului personal).

Pentru mine, Jung este un mare maestru. Dar... fiecare isi va gasi maestrul lui, daca o sa caute atent. Si, altfel spus, si maestrii gresesc, pentru ca sunt oameni ca si noi, nu zei.

Daca vrei sa iti pun la dispozitie mai multe informatii sau sa iti recomand lecturi sau cursuri/conferinte, scrie-mi pe carmen@nlpinformal.ro.

Antonio a spus:
02 noiembrie 2010 19:00

Ma bucur si iti marturisesc ca nu m?a asteptam sa-mi accepti comentariul. De asemenea, ma bucur ca imi poti pune la dispozitie sau sa-mi indici materiale, cursuri sau conferinte. Imi place cu cata delicatete, ca si cum nu ai dori sa-mi destabilizezi echilibru psihic, imi propui "schimbarea" propriilor idei si aici trebuie sa te citez: "Totusi unele (si acum urmeaza cuvantul meu favorit) merita updatate." E bine si iti multumesc ca nu ai acea atitudine specifica mesterului roman care inainte sa-ti repare ceva prin casa, uitandu-se la ce a facut cel ce a reparat inaintea lui, spune cu o congruenta condescendenta: Cine v-a reparat asta? Ahhh... pai nu e bine! Va arat eu cum se face, noi nu ne jucam cu banii clientului! Am intalnit de atat de multe ori atitudinea asta incat: 1. m-am hotarat sa-mi repar totul prin casa (apropo chiar ma pricep), 2. emigrez. Vezi tu Jung nu poate fi un maestru (imi cer scuze daca el este maestru tau, pe care spui ca oricine il poate gasi dac? il cauta atent) si in nici intr-un caz nu poate fi echivalat cu Budha. Sunt doua "entitati" total diferite din foarte multe puncte de vedere, probabil din toate. Tocmai de aceea cele doua concepte de care vorbim, iluminare vs. individuatie, nu pot fi asemanate. Conceptul de iluminarea este asemanator, daca nu identic, momentului Aha al psihologiei gestalt, cu referire la realizarea faptului ca nu exista nimic din ceea ce tu experimentezi care sa faca referire la tine, adica absolut orice aspect din viata ta mai mic sau mai mare, mai apropiat sau mai indepartat, mai cum vrei tu si cum vrei tu, nu te pot defini, contine sau indica sub nicio forma; individuatia se refera la continuturi si la integrarea acestora, ca si cum exista ceva care poate fi adaugat dupa Eu sunt... care sa faca referire in vreun fel la mine. Tocmai de aceea consider ca individuatia este la fel de falsa ca orice experienta umana, dar ca orice experienta umana te invata ceva. Si apoi, maestrii nu gresesc niciodata. Este un nonsens. Maestru nu este altceva decat propria-ti fiinta interioara, fiind pratic imposibil existenta unui spatiu in care greseala sa apara. Nisargadatta spunea: diferenta dintre tine si mine este ca eu vad fructele copacului din fata noastra iar tu nu, si nici macar asta nu constituie o diferenta, pentru ca eu stiu, si tu de asemenea stii, ca daca privesti mai atent le vei vedea la randul tau. Te rog sa nu crezi ca fac pe desteptul si cad eu in capcana mesterului roman de care-ti vorbeam. Este doar o idee asupra careia mi-am indreptat atentia in ultimii 17 de ani. Iti multumesc pentru rabdare si amabilitate si astept sugestiile tale in legatura cu materialele despre care vorbeai. Iti multumesc inc? odata. Cu prietenie Antonio!

Scrie parerea ta.
Nume (necesar)
Website