Despre depresia psihica

Depresia este considerata boala secolului. Este nefericirea oamenilor care au un nivel de trai ridicat, insa care au pierdut pe drum sensul vietii. Este frustrarea oamenilor inteligenti, insa pe care inteligenta nu ii ajuta sa rezolve misterul conditiei umane, sau sa se impace cu el. Cand depresia se adanceste, sinuciderea incepe sa para atragatoare in comparatie cu viata. Chiar daca gandurile legate de sinucidere nu apar in plan constient, persoana inceteaza sa isi stabileasca scopuri si sa se mobilizeze in directia atingerii lor. Starea generala este una de resemnare.

Depresia, ca orice boala psihica (adica mental-emotionala), se poate trata, daca o persoana accepta ca are nevoie de ajutor si ca imbunatatirea starilor sale depinde in primul rand de ea.

Cand o persoana apropiata se adanceste in depresie, vei observa unele semne exterioare:

· Persoana isi pierde ceea ce numim "dragoste de viata": placerea de a se trezi dimineata, chiar si in weekend, de a manca, de a se vedea cu prietenii, de a comunica. Motivul este ca nu mai vede nici un sens in a face aceste lucruri, pentru ca nu mai are scopuri personale, fie ele mai mari sau mai mici. De multe ori, daca am cauta in trecutul ei, am vedea ca a avut multe sperante, multe scopuri, si ca cele mai multe dintre ele au ramas neindeplinite.

· Starea generala este de apatie, scade ritmul miscarilor si vorbirii; dispare pofta de mancare; apar insomniile. Pe corp se vad semnele acestor stari: apar cearcane, pielea devine palida, musculatura isi pierde tonusul, apar modificari mari in greutate – persoana slabeste mult, sau devine supraponderala.

· Depresia se accentueaza o data cu izolarea sociala. Emotiile negative duc la depresie atunci cand se asociaza cu lipsa de speranta. Cand o persoana are stari neplacute, mai intai ea cauta ajutor si sprijin la persoanele apropiate. De multe ori devine dependenta de ceilalti, se agata de ei, ii invinovateste pentru ca nu sunt mai suportivi. Devine chiar o prezenta neplacuta, sufocanta. Daca va fi respinsa, atunci se va izola si se va adanci in starile neplacute. Singura nu va reusi sa iasa din ele. Va renunta sa mai caute ajutor in jur, pentru ca se va astepta sa fie respinsa.

· Persoana exprima adeseori convingeri ferme de tipul "nu merita sa incerc", "nimeni nu ma intelege", "viata e o lupta continua, fara posibilitatea de a gasi vreodata linistea si impacarea", "oamenii sunt rai/egoisti", "sunt diferit/a de restul".

Depresia are la baza doua tipuri de structuri mental-emotionale:

Idealistii. Ei isi fixeaza scopuri de viata imposibil de atins. Dupa o vreme, isi dau seama ca, oricat de mult s-ar stradui, nu isi vor putea realiza visurile, si incep sa se simta vinovati pentru aceste esecuri, cand de fapt ar fi mai potrivit sa isi reformuleze scopurile. Aceste scopuri sunt adeseori nerealiste, neaflandu-se sub controlul lor. De exemplu, un scop de genul "vreau sa fiu iubita", sau "vreau sa am o relatie perfecta" nu depinde de o persoana si el trebuie transformat in "vreau sa invat cum sa ma port intr-o relatie, cum sa imi comunic asteptarile, cum sa imi exprim emotiile, cum sa cer afectiune, cum sa plec dintr-o relatie daca nu este buna pentru mine s.a.m.d.".

Uneori, aceste persoane au o copilarie in care sunt idealizate de catre parinti. Acestia le creeaza asteptari nerealiste, pentru ca refuza sa le vada defectele si sa isi exprime, din cand in cand, pareri critice. Copiii cresc astfel imaginanadu-si ca este posibil sa traiesti o viata perfecta, fara frustrari, o viata in care sa nu existe nici un fel de emotii negative. In relatiile lor de adulti, fie ele de cuplu, de prietenie sau profesionale, vor reactiona dramatic la orice urma de critica sau nemultumire, tinzand sa sa retraga si sa se izoleze si sa se simta mult mai nefericiti decat ar fi cazul.

Sugestii:

· Treci in revista persoanele apropiate pe care le admiri: observa-le calitatile, apoi si cele cateva defecte pe care le au. Remarca faptul ca defectele lor nu le fac sa fie mai putin valoroase in ochii tai, si nici nu te fac sa tii mai putin la ele. Aminteste-ti conflictele sau neintelegerile voastre, precum si momentele bune care au fost dupa aceste conflicte. Da-ti seama ca o relatie poate fi foarte buna si placuta si atunci cand exista anumite tensiuni sau dezacorduri.

· In aceeasi ordine de idei, viata poate fi o aventura placuta chiar daca se termina prost sau daca e presarata cu dificultati. Invata sa-i observe partile bune si sa le apreciezi asa cum merita.

 

Perfectionistii. Ei se saboteaza constant, o perioada indelungata de timp. Au multe capacitati, insa in egala masura tendinte perfectioniste. Se compara cu un standard foarte ridicat, si se autoevalueaza in continuu intr-un mod critic. Aceasta agresiune fata de propria persoana duce in timp la o oboaseala foarte mare si la o scadere a vitalitatii. Persoana este atat de autocritica incat nici macar nu isi da voie sa faca primi pasi in directia dorintelor sale. Isi spune ca nu are sens, pentru ca nu ar reusi sa si le indeplineasca, sau s-ar face de ras, si abandoneaza din start orice actiune.

Sugestii:

· Reia exercitiul de la prima categorie, in care examinai defectele persoanelor admirate. Apoi gandeste-te la persoanele care te admira si te apreciaza, si la faptul ca acestea te admira cunoscandu-ti minusurile. Reia aceasta idee in minea ta de mai multe ori, pana devine foarte clar ca esti la fel de perfect sau imperfect ca toti ceilalti oameni. Asa cum tii la prietenii si apropiatii tai, este important sa inveti sa tii si la tine.

Articol publicat in revista Unica, 2011