Dormitul separat

O regula nescrisa a vietii de cuplu afirma ca doi oameni care se iubesc isi vor dori sa petreaca mult timp impreuna, si vor suferi daca stau separati. Prin urmare vor iesi impreuna in parc, la cumparaturi, la alergat, la cinematograf, cu prietenii, in vizitele facute parintilor, in vacante si, desigur, vor dormi impreuna. Orice semn din partea unuia dintre parteneri ca si-ar dori sa faca ceva singur va trezi in celalalt sentimente de respingere si frici de separare. Ca orice regula de viata, si aceasta regula despre iubire ascunde generalizari periculoase. A face totul impreuna poate fi o cale de a crea probleme in cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri sa devina familiari si previzibili si in timp sa nu se mai vada, sa nu se mai auda, sa nu mai fie empatici. In mod ideal fiecare regula ar trebui subordonata nevoilor celor doi parteneri. Asadar, intrebarea corecta pentru un cuplu ar fi mai degraba “Ce e mai bine pentru noi doi, sa dormim in acelasi pat sau in paturi diferite?” si nu “Ce spun specialistii ca e mai bine?”

Ca o exemplificare simpla, desigur ca daca iubitul tau sforaie tare si iti e greu sa adormi cu un asemenea sonor noapte de noapte, e rezonabil sa iei in calcul si dormitul in camere separate. Poti incerca si dopurile pentru urechi, si alte zeci de tehnici de relaxare. Totusi, daca nu reusesti sa adormi in conditiile date, si devii irascibila dupa o vreme, solutia este dormitul in alta camera. In acest caz, nu ai cu adevarat nevoie de o cercetare ca sa iti ofere confirmarea ca procedezi corect, ci eventual sa iti diminueze neplacerea de a vedea supararea din privirea celuilalt cand ii comunici decizia ta. Aceeasi cercetare te poate ajuta sa nu cedezi presiunii de a te intoarce in patul comun dupa cateva nopti de rezistenta si sentimente de vinovatie. Spatiul comun ajuta viata de cuplu atunci cand partenerii au stiluri de viata asemanatoare: adorm si se trezesc la aceeasi ora; au ritualuri de seara similare, fie privitul la televizor la aceleasi emisiuni sau acelasi gen de filme, sau cititul s.a.

Daca adormi cu televizorul aprins, sau te trezeste soneria repetata a ceasului partenerului tau, somnul tau va fi influentat negativ. E posibil sa te obisnuiesti si sa consideri ca e normal sa adormi si sa te trezesti astfel, insa e recomandat sa fii atenta cum te simti in timpul zilei, sau cu ce stari te trezesti dimineata. Daca observi ca esti obosita sau irascibila de multe ori in timpul zilei, mai multe zile la rand, probabil somnul tau din timpul noptii nu iti este suficient. Un somn odihnitor ajuta la refacerea corpului, si in acelasi timp la odihnirea mintii. Ciclurile de somn profund si aparitia somnului cu vise sunt esentiale pentru o buna dispozitie emotionala. Nu in ultimul rand, viata de cuplu este ajutata de o atitudine frugala. Daca vei consuma felul de mancare preferat zi de zi, vei sfarsi prin a nu-l mai suporta, sau daca vei merge ani de zile in vacanta pe aceeasi insula exotica te vei plicitsi, daca nu cumva te vei simti de-a dreptul persecutata de soarta. Variatia e importanta, si absenta unui lucru drag ne provoaca sa-i simtim lipsa si sa ne bucuram atunci cand il regasim. Daca cei doi parteneri reusesc sa accepte dormitul separat ca pe ceva firesc, atunci aceasta distanta le va activa dorinta de apropiere, si din cand in cand vor simti o nevoie intensa de a dormi impreuna.

Desigur, partenerii unui cuplu au temperamente diferite si nevoie afective diferite si decizia legata de dormit se ia impreuna, intr-un mod atent. Cand cei doi au un stil asemanator de a adormi si de a se trezi, si nu risca sa fie treziti de alarme neplacute matinale, de televizorul uitat aprins, de lampa care lumineaza in miez de noapte, sau de coate si picioare nocturne, ei pot alege sa doarma impreuna, si acest lucru va fi de fiecare data o experienta placuta. Dormitul impreuna trasmite un mesaj emotional important: celalalt este aproape si poti avea incredere in prezenta sa constanta si calda, la bine si la rau. Este langa tine si cand esti racita si iti curge nasul, si cand ai cosmaruri noaptea, si nu se supara ca ca uneori ii tulburi somnul. De asemenea, stie ca se poate baza pe tine ca o sa-ti alungi somnul ca sa-i asculti temerile sau ideile care il entuziasmeaza, noaptea tarziu sau dimineata devreme.

O situatie diferita apare in cazul in care un cuplu se confrunta cu dificultati serioase de mai mult timp, si aceste dificultati par mai degraba sa se adanceasca decat sa se rezolve. In acest caz, distantarea fizica poate fi de mare ajutor. Exista deja in cuplu o distanta emotionala – cand cei doi se vad ei nu se mai observa si nici nu mai sunt interesati ce se intampla cu celalalt; apropierea fizica duce usor la izbucniri de nervozitate, la cuvinte neatente sau ton ridicat, provocate de stimuli externi neimportati. Spre exemplu, el poate sa afirme pentru a zecea oara ca nu ii place mirousul cremei ei de fata, asa ca refuza sa o sarute. Sau ea poate sa devina imbufnata atunci cand vede ca el se aseaza la masa, asteptand ca ea sa pregateasca micul dejun. Apropierea fizica, dupa o perioada in care s-au acumulat frustrari si de o parte si de alta, ii impiedica pe oameni sa se vada in mod obictiv. Ei vor ramane cu privirea focalizata pe ceea ce ii supara, pe ceea ce ii intristeaza. Calitatile pe care le vazusera la persoana draga la inceputul relatiei nu au disparut, sunt tot acolo, dar raman in fundal, trecute cu vederea. Ea nu a incetat sa fie grijulie si sa se gandeasca permanent ce surprize placute sa-i faca lui, insa aceste intentii sunt eclipsate de gesturile de revolta si de micile ironii pe care i le adreseaza "din senin". Distantarea fizica ne poate ajuta sa recapatam o vedere panoramica asupra celuilalt si asupra relatiei noastre. Putem vedea si calitatile alaturi de defecte, si gesturile atente alaturi de gafe, si tandretea alaturi de raceala. Putem observa perioadele bune dupa cele mai grele, si putem observa chiar si propriile noastre reactii emotionale la suisurile si coborasurile relatiei. Distantarea si observarea acestor nuante ale relatiei sunt un inceput esential pentru imbunatarirea relatiei. Cateva nopti linistite, petrecute intr-un alt pat, eventual intr-o alta camera, devin astfel utile pentru clarificarea mentala si descoperirea solutiilor si schimbarilor necesare. Exista si alternativa unei vacante departe de partener, insa in vacanta tendinta naturala este sa ne deconectam de griji si sa uitam o vreme de problemele de acasa. Aceasta deconectare este minunata pentru starea psihica de moment, si dupa cateva zile de vacanta lucurile par din nou frumoase. Din pacate, in multe cazuri, impresia ca e posibila o schimbare nu e suficienta ca sa facem schimbarile imaginate. E nevoie de efort sustinut si atent directionat, si de intelegerea faptului ca lucrurile se vor schimba treptat, intr-o perioada mai lunga de timp.

Daca sunt si copii in casa, este nevoie sa li se explice cu tact aceasta perioada in care parintii vor dormi separat. Atata timp cat explicatiile vor ramane simple si clare, ei le vor accepta ca fiind adevarate. Copiii sunt mai degraba ingrijorati de un ton ridicat si de atmosfera incarcata dintre parinti decat de un astfel de comportament de distantare. Este bine ca parintii sa evite sa doarma cu copiii, pentru ca acest gest poate avea si alte consecinte nedorite pentru dezvoltarea emotionala a copiilor. Ei pot primi povara emotionala de a inlocui un partener absent emotional si de a vindeca astfel o pierdere, si acest rol va fi imposibil de jucat. Este bine ca parintii sa isi desfasoare relatia, cu tensiunile ei, in afara razei vizuale si emotionale a copiilor.