Inteligenta emotionala a cuplului

O viata armonioasa in doi seamana cu o gradina frumoasa, si la baza ei se afla la fel de multa munca. Asa cum intr-o gradina avem nevoie sa invatam cum sa pastram solul fertil si sa eliminam buruienile, tot asa in cuplu descoperim cum sa ne pastram viu interesul si sa ne ferim de micile incidente si de cuvintele neatente, rostite la nervi, care strica atmosfera si strecoara indoiala. Pe de alta parte, asa cum o gradina are nevoie de o selectie atenta a plantelor potrivite fiecarui anotimp, asa si o relatie isi bazeaza rezistenta pe imbinarea activitatilor pentru vremuri insorite – vacante, distractii si intimitate, cu cele pentru vremuri mai reci - discutia problemelor, sustinerea reciproca in perioadele grele si tolerarea defectelor.

Apoi, orice gradina are o zona de nord, rece si intunecoasa, unde se strecoara umbrele si mai nimic nu creste. Insa aceasta zona ne face sa apreciem cu atat mai mult ceea ce creste si se dezvolta vazand cu ochii in regiunile favorabile. In mod asemanator, fiecare partener are defecte insuportabile si relatia are  zone care sunt departe de a functiona. Cand incepem sa le consideram normale, reusim sa ne indreptam resursele catre ceea ce putem schimba si ne pastram o atitudine constructiva.

In termenii psihologiei moderne, doi parteneri au nevoie de inteligenta emotionala ca sa poata avea o relatie de cuplu buna si sa evite transformarea ei intr-un desert lipsit de viata sau intr-o gradina asaltata de buruieni si obiecte vechi, inutile.

Daca cei doi inteleg ca problemele sunt firesti si ca relatia depinde de modul in care amandoi se implica sa le rezolve, vor putea evita capcanele frecvente, de genul:

Dragostea e suficienta pentru ca o relatie sa mearga bine. Daca ne-am iubi, totul ar fi bine. Pentru ca relatia nu merge bine, inseamna ca iubirea a disparut. Mai bine caut pe cineva care sa ma iubeasca.

E vina mea pentru ca relatia noastra e atat de proasta. Trebuie sa ma reinventez, sa devin mai frumoasa si mai inteligenta, sa-mi ascund frustrarile, sa-l fac sa ma iubeasca din nou.

E vina lui, nu-i pasa. Eu sunt singura care munceste pentru binele relatiei de dimineata pana seara, el doar are totul pe tava. Numai eu fac compromisuri. Nu o sa mai fac nici eu nimic, sa invete sa ma aprecieze.

 

Dificultatile generale ale relatiilor si sugestii pentru depasirea lor

Relatiile sunt sufocate de interactiunile zilnice purtate pe un ton irascibil sau morocanos. Cu totii avem tendinta  sa ne descarcam in mod spontan starile proaste asupra partenerului, izbucnind dintr-un motiv neimportant, cum ar fi o haina lasata la intamplare, neatentia celuilalt la o propozitie banala, sau faptul ca a uitat sa cumpere ceva in drum spre casa. In acest caz, este bine sa reflectam la urmatoarele aspecte:

Aveam deja, in drum spre casa, o dispozitie irascibila, cauzata de oboseala si frustrarile zilei de munca sau de trafic? Cum putem sa scapam de ea, asemena unei haine pe care am putea-o pune in cosul de rufe murdare? Daca nu gasim o varianta de a ne elibera de starea respectiva pana ajungem acasa, putem sa ne gandim la cateva ritualuri pe care le putem face in liniste, acasa, si sa evitam sa relationam cu partenerul pana nu ne-am regasit buna-dispozitie.

Oare izbucnirea noastra are la baza resentimente pe care le-am acumulat in ultima vreme fata de partener? Daca da, este nevoie sa  le constientizam si sa ne gandim cum si cand am putea sa vorbim cu el despre ceea ce nu ne da pace. De multe ori, rostite, supararile dispar sau macar se diminueaza. La urma urmelor, celelalt nu poate sa ne citeasca gandurile.

La ce gesturi si cuvinte ale celuilalt avem obiceiul sa ne pierdem controlul? Ce anume ne face sa devenim prea sensibili (uneori cauzele pot fi pur fiziologice, precum foamea, sau frigul)? Uneori, cel mai intelept este sa punem o pauza in discutie si sa ne retragem intr-o alta incapere pentru cateva momente, pentru a ne recapata calmul. O discutie nu merita purtata daca nu avem un minim control pe ceea ce gandim si spunem.

Ne putem aminti momentele cand noi am procedat in mod similar, facand gafele care ne deranjeaza in prezent la partener? Aceste amintiri ne ajuta sa ne pastram toleranta fata de cuvintele si gesturi le nepoliticoase ale celuilalt, nu in scopul de a le scuza, ci de a intelege ca fiecare om uneori depaseste o limita a politetii.

 

Cei doi parteneri se tem sa isi spuna ceea ce ii deranjeaza in relatie si ce schimbari si-ar dori, gandindu-se: ‘nu pot sa-i spun’, ‘ce va spune celalalt?’, ‘nu va fi niciodata de acord, nici nu merita sa incerc’, ‘nu are cum sa inteleaga ce simt’. Daca ne regasim in aceasta situatie, ideile de mai jos ne ajuta sa intelegem ce posibilitati avem.

Cat de importante sunt schimbarile pe care le dorim? Putem sa traim fara ele, sau adunam permanent frustrari? Care sunt consecintele daca lucrurile raman ca in prezent? Resentimentele si frustrarile pe care le ascundem fata de celalalt fac ca in timp relatia sa devina tot mai distanta. Cand ascundem fata de partener ceea ce simtim, incepem sa-l vedem tot mai mult ca pe un strain.

Un alt risc este acela ca problemele ascunse sub pres, care in aparenta nu exista, au obiceiul de a aparea in mod spontan in momentele cele mai nepotrivite. Ne trezim spunand pe un ton rastit cuvinte grele, pe care in mod normal nu le-am rosti fata de o persoana apropiata si nici macar fata de un necunoscut. Aceste cuvinte care lasa rani si raman in urechile celuilalt zile in sir.

Concluzia este ca o discutie directa si onesta, oricat de neplacuta ar fi, este benefica pentru relatie, in mod similar cu actiunea de dezinfectare a unei rani. Acoperind rana, vom genera probleme suplimentare. Ingrijind-o, poate sa doara o vreme, insa sunt sanse mult mai mari sa se vindece.

 

Exista diferente importante intre personalitatile partenerilor. Cand celalalt e foarte diferit, se intampla sa ne scoate din minti o anumita trasatura a lui.  De exemplu, e prea lent cand merge la cumparaturi sau da cu aspiratorul, vorbeste prea tare la telefon sau prefera sa priveasca la televizor emisiuni despre care noi avem o parere proasta. Daca tindem sa-i reprosam mereu un anumit aspect, merita sa stam un timp pe ganduri:

Care sunt motivele care fac ca acest aspect sa fie atat de important?

E si el la randul lui deranjat de anumite aspecte ale stilului nostru de viata?

Cum ar fi daca am accepta acel aspect, pastrand in acelasi timp in minte trasaturile care ne trezesc admiratia?

Poate merita sa facem un efort sa-l ajutam pe celalalt sa se schimbe. Sa nu uitam insa, dusi de val, ca atunci cand stam prea mult focalizati pe ce nu ne place, riscam sa pierdem din vedere partile bune ale partenerului si ale relatiei noastre. Cand ne-am amintit ultima data de inceputul relatiei noastre si de modul in care ni s-a schimbat viata in bine? Care sunt momentele cand celalalt ne-a fost alaturi la greu, si fara sprijinul lui viata noastra ar fi mers in alta directie?

Daca ne amintim toate aceste aspecte bune, merita sa si vorbim depsre ele. O vorba buna e binevenita oricand, si poate face minuni in cuplu.

 

Nu in ultimul rand, este bine sa trecem in agenda noastra un timp special dedicat relatiei, mai ales cand relatia merge bine. In drum spre casa, obisnuim sa ne impartim timpul disponibil al serii pentru diversele scopuri: cumparaturi, cina cu prietenii, vizionarea unui film, etc. Macar o data la cateva zile trebuie sa gasim si un timp pe care sa-l investim in armonia relatiei.

In plus, merita sa ne facem timp pentru dezvoltarea unor abilitati specifice: recunoasterea starilor celuilalt, ascultarea atenta si activa, transmiterea sprijinului emotional prin cuvinte si atingeri, oferirea sugestiilor fara a ne pozitiona ca expert, asertivitatea si flexibilitatea in stabilirea scopurilor comune.

Articol publicat in revista Unica, 2015

Sursa ilustratiilor: WikiArt.org

 

Scrie parerea ta.
Nume (necesar)
Website