Iti pasa de gura lumii?

Foarte multe lucruri nu le mai faci, din cauza ca-ti pasa de "ce zice lumea". Care-i problema? De ce am nevoie de aprobarea celorlalti ca sa simt ca sunt in regula?

Nevoia exagerata de aprobare isi are radacinile in copilarie, in relatia cu parintele care a stabilit regulile in viata noastra, care ne-a explicat ce avem voie, ce e bine sa facem si ce e rau. Daca acest parinte ne-a oferit aprobarea si afectiunea doar in masura in care ne-am conformat principiilor sale, avem tendinta sa ne conformam normelor societatii sau ale altor oameni fara sa le punem sub semnul intrebarii, din nevoia de a ne simti acceptati. Incalcarea normelor exterioare e traita prin sentimente de vinovatie si rusine.

Nu am invatat sa descoperim singuri ce reguli sunt bune pentru noi si pe care nu suntem dispusi sa le respectam. Le-am preluat neconditionat din afara, fara sa le judecam, din dorinta de a ne simti buni, iubiti si repectati. Pericolul este sa ne ignoram propriile nevoi si dorinte, si sa suferim inutil, doar pentru a nu infrunta riscul ca altii sa nu fie de acord cu alegerile noastre.

Solutie: sa comparam ce avem de castigat si ce avem de pierdut daca ascultam de gura lumii. Sa privim in viitor la consecintele alegerilor noastre si sa hotaram in cunostinta de cauza ce vrem sa facem. Sa ne asumam responsabilitatea de a fi criticati sau dezaprobati de ceilalti, daca vrem sa ne bucuram de viata noastra. Sa ne intrebam daca merita sa renuntam la dorintele noastre de dragul prejudecatilor. Sa ne uitam la viata celor mai in varsta, sa-i intrebam ce regete au: adeseori ne vor povesti ca regreta ca au tinut atat de mult cont de parerile altora, in loc sa-si urmeze vocea interioara, care le spunea ca uneori lucrurile sunt altfel decat par.

Sunt persoane care dimpotriva, fac chestii „scandaloase” special ca sa intre in gura lumii, au nevoie sa iasa in evidenta, nu conteaza daca pentru lucruri bune sau rele. In ce relatie se afla ele cu gura lumii?

Aceste persoane sunt dependente de parerea altora, la fel de mult ca si cele prea conformiste. Ele nu pot sa faca alegeri pesonale independent de parerea celorlalti. Adesea, incalcand regulile isi consuma energia si nu se mai pot ocupa de ceea ce isi doresc cu adevarat; parca sunt intr-o lupta permanenta cu ceilalti, incercand sa le dovedeasca faptul ca nu le pasa de ei. Insa chiar aceasta incercare permanenta arata cata nevoie au de confirmarea din jur, cat de multa importanta acorda gurii lumii. La randul lor au tendinta sa-i judece pe altii, sa aprecieze critic alegerile celorlalti, in special ale celor mai cuminti. Astfel, cad in aceeasi capcana, devenind o sursa de stres pentru altii. In principiu, nu sunt multumiti de ei, nu au o parere grozava despre propria persoana, insa isi reprima aceasta parere pretinzand ca nu le pasa.

De fapt, ce este „gura lumii”? Exista asa ceva, sau e doar o idee in capul nostru? Chiar ii pasa cuiva ce fac sau cred ceilalti, cand vine vorba de viata personala?

Exista gura lumii, ea consta din barfele care se rostesc pe la spate, din criticile verbale si din privirile dezaprobatoare indreptate asupra noastra, din degetele atintite asupra unui comportament. Insa toate acestea nu ar trebui sa ne faca sa uitam parerile bune ale altora, privirile iubitoare si incurajatoare ae prietenilor. Din cand in cand, chiar si cei apropiati mai au zile proaste, sau pareri inguste, si le mai scapa vorbe ascutite. Insa in masura in care aceasta se intampla rar, nu e firesc sa le punem prea mult la suflet.

Ce rol are „gura lumii” in viata noastra?

Rolul bun este cel de socializare – ne ajuta sa fim „umani”, sa tinem cont de nevoile altora, de ceea ce e bun pentru altii. In lipsa ei, cenzura n-ar functiona, am fi tentati sa facem lucruri fara sa ne gandim la consecintele neplacute pe care le pot avea in viata altora. Lumea ar fi un loc insuportabil daca n-am tine cont de reguli. Desi neplacuta de multe ori, gura lumii ne obliga sa ne gandim si la altii, nu doar la noi.

De parerea cui ar trebui sa ne pese? – ca un model trebuie sa avem si noi, nu? Imi amintesc de povestea lui Thales din Milet, care tot uitandu-se dupa stele, a cazut intr-o groapa. Au ras de el toate servitoarele, dar lui nu i-a pasat, pentru ca nu parerea lor conta pentru el.

E bine sa ne pese de parerea celor buni si intelepti, nu de a celor acri si nefericiti. Cei din urma o sa ne judece in functie de parerile lor subiective, si o sa ne ceara sa renuntam la ceea ce au renuntat si ei, dorind astfel sa-si justifice nefericirea proprie.

Primii o sa ne judece atunci cand actunile noaste fac rau altora, si pe termen lung s-ar intoarce si impotriva noastra.

In genere e bine sa tinem cont de gura lumii daca in spatele ei stau si ratiunea si inima. O gura care vorbeste fara sa gandeasca n-are valoare. Ea doar ne testeaza increderea in noi insine si in alegerile noastre. Provocandu-ne sa ne sustinem si sa ne aparam parerile, ne ajuta sa traim potrivit valorilor proprii.

Materialul a stat la baza unui articol publicat in revista Unica, 2005.