O lume fara emotii "negative" (II)

In prima parte mi-am imaginat consecintele unei lumi fara emotii negative constiente, insa cu multe emotii negative subconstiente, reprimate, cenzurate. M-am gandit la oamenii aflati in celebra stare de negare, care vorbesc cu zambetul pe buze despre nefericirea lor, care iti povestesc despre insomniile lor, anxietatile lor, singuratatea lor ca si cum ar vorbi despre masa de pranz. Daca te uiti in jur, vei vedea multi astfel de oameni. Desigur, este firesc sa mimezi fericirea la munca, sau in anumite grupuri sociale. Nu vad rostul de a ne arata emotiile si tristetile in public, doar de dragul de a fi spontani. Emotiile sunt atat de contagioase, incat e bine sa fim grijulii sa nu le raspandim. Cunosc insa multi oameni care duc jocul negarii foarte departe. Il duc in relatia cu partenerii de viata, cu cei mai buni prieteni, cu coach-ul sau psihoterapeutul lor. Unii dintre ei isi neaga nefericirea chiar fata de sine. Exista multe scuze la indemna prin care sa isi justifice atitudinea: "o sa treaca", "totul va fi bine", "trebuie sa gandesc pozitiv", "trebuie sa fiu puternic/a".

Exista un mit foarte puternic in zilele noastre, care afirma ca starile emotionale neplacute sunt periculoase pentru sanatate si pentru viata. Acelasi mit obliga la stari de "calm" si "iubire neconditionata". Si iata ca avem multi oameni care pot fi comparati cu niste vulcani pe cale sa explodeze (lava fiind furia, frica, ingrijorarea, frustrarile, suferinta, invidia) insa care se comporta ca la carte, afisand atitudinea "zen", zambind frumos, strangandu-si mainile elegant si povestindu-si succesele. Este insa de ajuns sa le observi respiratia, ca sa stii cum se simt cu adevarat. Sau sa ai capacitatea magica de a-i vedea dupa ce au ajuns acasa si au inchis usa, cand nu-i mai vede nimeni.

Si toate acestea nu pentru ca oamenii ar fi ipocriti, in nici un caz mai ipocriti decat in alte vremuri. Este vina mitului de care vorbeam. Desigur ca ezista un adevar in acest mit, ca in orice mit. Emotiile placute sunt desigur mai sanatoase decat emotiile neplacute. Dar daca tot te-ai ales cu emotii neplacute, din cauza contextului, sau a unor nerealizari, sau a unor relatii, este inteligent sa le accepti si sa faci ceva cu ele. Sa pretinzi ca nu le simti este ca si cum ti-ai imagina ca ai o camera curata dupa ce ai bagat la repezeala tot gunoiul sub pres sau prin sertare. Camera arata ca si cum ar fi curata, insa nu este cu adevarat. Si, daca gunoiul e de o anumita natura, dupa o vreme efectele "curateniei" se vor face simtite in mod foarte neplacut. In mod similar, reprimarea emotiilor negative duce la o fericire mimata, care pare buna pe termen scurt, insa dupa o vreme apar si efectele depresiei, oboselii, bolii.

Emotiile negative sunt o parte a vietii contemporane, asa cum sunt si praful, resturile de la masa, transpiratia. Este normal sa nu ne placa. Este inteligent sa stim ce sa facem cu ele.