Pozitiile perceptuale

Eu, Tu, El

Eu interactionez cu tine. Eu am o anumita perspectiva in relatia noastra, am scopuri, emotii, dorinte, limite, regrete, amintiri. In plus, am parerea mea deja formata despre tine, care influenteaza in egala masura ceea ce-ti spun, precum si modul in care percep ce-mi spui tu mie.

Pozitia de “eu” reprezinta ochelarii prin care eu te percep. Pot fi mai roz, daca sunt intr-o dispozitie insorita, sau mai gri, daca am avut o zi proasta. Pot fi incetosati, daca nu i-am adaptat de ceva vreme la schimbari, sau pot fi aproape opaci.

Pozitia de “eu” sunt experientele mele de viata, amintirile mele, convingerile mele, visele mele, tot ceea ce inseamna trecutul, prezentul si viitorul meu.

De cate ori n-ati auzit “Ei, daca as avea anii de atunci si mintea de acum….”. Cu alte cuvinte “Ce bine daca pozitia de “eu” de atunci ar fi fost la fel de dezvoltata ca cea de acum!”

Tu este o alta pozitie de “eu”. Emotii, scopuri, dorinte, amintiri, preferinte… doar ca ale altcuiva. “Tu” si “eu” pot fi mai asemanatori sau mai diferiti. Insa niciodata identici. Si, poate, niciodata complet diferiti.

Asemanarile ajuta interactiunea intre “eu” si “tu”. Diferentele fac ca interactiunea sa fie uneori interesanta, uneori dificila. Problemele se accentueaza ori de cate ori “eu” sau “tu” tin sa creada ca propria perspectiva este cea reala sau adevarata.

El este orice altcineva, mai mult sau mai putin implicat in relatia lui "eu" cu "tu", cu propria lui subiectivitate. De obicei este mai apropiat de unul dintre cei doi protagonisti ai relatiei, si proiecteaza asupra lor propriile emotii, dorinte, sperante, temeri. Am putea spune ca de fapt "tu" si "el" sunt Celalalt fata de propria persoana.

Mai exista si o a alta pozitie: o pozitie detasata, neimplicata in interactiunea “eu” – “tu”, denumita si pozitia Observatorului. Un fel de personaj Data din Star Trek, sau ceea ce numesc budistii “martor”.

Daca vreti sa experimentati cu adevarat pozitia unui observator neutru si detasat, urmariti un film, cu atentie, de 3-4 ori, pana cand se instaleaza un fel de plictiseala, insotita de absenta oricarei emotii fata de evenimente, precum si a oricarei simpatii sau antipatii fata de vreunul dintre personaje.

Daca puteti crea aceasta experienta fata de filmul propriei vieti, daca puteti sa priviti dinafara ceea ce vi s-a intamplat fara a simti nici o tresarire, atunci puteti accesa resursele extraordinare ale pozitiei Observatorului.

Nlp-ul foloseste metode specifice pentru accesarea si clarificarea pozitiilor perceptuale (Rapport, Calibrare, Alinierea pozitiilor perceptuale). Astfel, interactiunile cu ceilalti pot fi traite mai constient si obiectiv, iar propriile decizii pot fi mai “realiste”.