Prima, a doua, a treia relatie de cuplu

Multi oameni au experienta unei prime relatii de cuplu de durata cand sunt foarte tineri. Relatia incepe fie in adolescenta, fie in anii de studentie, si cele doua personalitati formeaza usor un intreg, adaptandu-se una alteia si gasind cu usurinta un stil de viata comun. Uneori personalitatea mai puternica este cea care ia deciziile si care influenteaza obiceiurile vietii in doi.

Din prima relatie plecam fie pentru ca sunt probleme pe care nu stim cum sa le rezolvam si care devin insuportabile, fie pentru ca ne dorim ceva mai bun si nu vrem sa traim cu regretul ca nu am incercat. Tineretea este plina de optimism, si adeseori iesirea din relatia de durata inseamna deschiderea catre experiente noi si curajul de a cauta mai multe relatii pana o gasim pe cea potrivita.

Cand incepem a doua relatie, suntem atenti sa nu repetam greselile trecutului. De cele mai multe ori ne orientam catre un partener diferit de primul, mai prudenti in a ne indragosti, mai cerebrali si realisti. Nu vrem sa ne trezim intr-o relatie in care sa suferim, si am invatat pe propria piele ca emotiile inceputului sunt minunate, insa trecatoare.

Uneori, cand ne indragostim, ne trezim intr-un conflict intern: o parte din noi vrea o relatie cu aceasta persoana, in timp ce alta parte din noi o considera nepotrivita. Daca va castiga partea din noi romantica, vom acorda o sansa acestei relatii, chiar daca exista trasaturi ale celuilalt care ne inspira teama: poate fi prea rezervat, sau prea grabit; poate fi un don juan, sau o persoana izolata. Cand am suferit mult in fosta relatie, s-ar putea sa abordam o atitudine pragmatica, sa ne ignoram fanteziile romantice si sa alegem un partener empatic, constant, dedicat unei vieti in doi pe termen lung. Desigur, nu putem sti daca alegerea va fi cea buna pe termen lung. Uneori, acest partener ‘potrivit’ ne va trada peste cativa ani, cand isi va da seama ca ii lipseste o anumita doza de romantism si aventura. Sau noi vom fi cei care vom trada, dandu-ne seama ca ne-am reprimat anumite emotii si ca nu putem trai intr-o inchisoare care ofera siguranta, insa nu si caldura sau bucurie.

Uneori alegerea este inspirata, si alaturi de acest partener serios si rational putem creste, putem experimenta egalitatea unui parteneriat, putem construi o familie daca ne dorim. Este important ca valorile si scopurile de viata sa fie similare. Altfel, chiar daca relatia este buna si placuta, vor aparea divergente si nevoia unor compromisuri dureroase. Spre exemplu, daca unul dintre partneri isi doreste o viata la tara, iar celalat prefera viata mondena oferita de oras, va aparea situatia in care unul dintre ei va fi nefericit, indiferent de decizie. La fel se intampla daca unul are o viziune de viata in care este important sa te bucuri de prezent, iar celalalt este adeptul investitiilor pe termen lung. Cand diferentele sunt mici, cei doi se completeaza si formeaza o echipa buna. Cand diferentele tin de aspecte importante ale vietii, vor aparea fie coflicte deschise, fie o distantare tot mai mare in timp.

Adesea, cauzele iesirii din a doua relatie de durata tin de viziunea despre viitor si mai putin de neintelegerile afective.

Daca deja au aparut copii in aceasta relatie, despartirea va fi mai dificila. Varsta va fi un alt factor care va face ca decizia despartirii sa fie cantarita cu mult mai multa atentie. In aceasta etapa a vietii, oamenii doar se gandesc la despartire, insa nu mai fac acest pas. Trecutul le-a strecurat indoiala in posibilitati mai bune, si se simt descurajati. Daca regreta prima relatie, si a doua s-a dovedit chiar mai dificila, atunci isi pierd increderea in propria persoana si in propria intelepciune. In plus, daca se apropie de varsta de 30 de ani, sunt mai influentati de modelele colective din jur, de traditiile societatii, de nevoia de imagine sociala. Multe compromisuri sunt facute acum pentru “a intra in randul lumii” sau pentru siguranta. Curajul si optimismul tineretii au lasat loc unei atitudini mai nesigure si mai lipsite de idealism.

Sunt desigur si situatii in care inca avem forta si speranta sa cautam relatia potrivita. Din fericire, personalitatea este acum mai cristalizata si stim mai bine ce cautam, ce ni se potriveste, ce defecte personale avem si ce tip de parteneri sa evitam cu orice pret. Suntem mai toleranti, insa in acelasi timp mai directi. Nu mai avem atata rabdare, nici timp de pierdut. Abordam mai repede problemele si abandonam in graba relatiile in care nu gasim o perspectiva comuna. Vorbim mai putin, insa suntem mai atenti cum comunicam. Cand suntem furiosi, putem sa ne controlam furia si sa nu aruncam vorbe care vor lasa urme. Cand ne temem de ceva, putem intreba clar. Cand vrem sa fim intelesi, spunem ce avem de spus fara sa asteptam sa ni se citeasca gandurile. Stim ca suntem responsabili pentru pastrarea romantismului si misterului relatiei, si ca o relatie nu merge de la sine, fara implicarea noastra zilnica. Asa cum o planta nu va rezista prea mult daca o ignoram, daca uitam sa-i oferim soare si apa, daca nu ii schimbam vasul din cand in cand, relatia noastra ne cere sa-i intelegem nevoile, ritmul de crestere, regresiile si pericolele, si sa ne asumam responsabilitatea pentru existenta ei.

Experienta esecurilor trecute a lasat rani, cicatrici, a spulberat multe iluzii si ne-a facut ceva mai sceptici. Insa a adus in egala masura maturitate si o atitudine proactiva. Stim ca atunci cand sunt probleme ne putem baza doar pe noi sa gasim solutiile. Uneori, viata ne aduce parteneri care vor lua ei initiativa si vor ajuta semnificativ la imbunatarirea relatiei. Insa nu ne putem baza pe aceasta sansa. Nu putem sa privim, in mod pasiv, cum ceva valoros se distruge. Observam, gandim, vorbim si actionam. Suntem atenti ce emotii cultivam. Tinem cont de frustrari si nu pretindem ca totul e roz. Insa nu ne lasam cuprinsie de furie sau frica, ci pastram respectul si dorinta de a intelege perspectiva celuilalt. Cerem, fara sa conditionam ceea ce dam de ceea ce primim. Insa daca nu primim respect si dragoste, suntem suficient de realisti ca sa renuntam la o relatie care seamana cu un desert arid.

Din a treia relatie de durata se pleaca foarte greu, chiar daca sunt probleme, caci temerile legate de viitor si concluziile generate de trecut au devenit umbre mari si amenintatoare, care fac ca relatia actuala sa para un refugiu. De aceea, in a treia relatie dam tot ce avem mai bun, si forta pe care o punem in schimbare e mult mai mare. Uneori, singura schimbare este cea interioara, iar relatia exterioara stagneaza sau se deterioreaza. Alegerile sunt subiective si este greu de spus care este alegerea potrivita. Oricare ar fi aceste alegeri, schimbarea interioara este valoroasa. Poate sensul relatiilor de cuplu, cu dificultatile lor permanente, este sa ne transforme in fiinte care stiu cum sa traiasca alaturi de cineva, sa impace atractia cu respingeera, iubirea cu ura, nevoia de siguranta cu cea de descoperire. Daca am facut cativa pasi in aceasta directie, atunci nici o relatie nu este irosita, si nici o suferinta inutila. Ne putem continua drumul cautand o alta relatie de cuplu, insa si relationand mai bine cu parintii, prietenii, copiii nostri. Si nu in ultimul rand cu noi insine.

Articol publicat in revista Unica

Credit foto: Unsplash

Scrie parerea ta.
Nume (necesar)
Website