Riscurile hiperprotectiei

Parintii hiperprotectori se identifica mai degraba cu rolul matern, orientat spre grija si protectie. Calitatile paterne sunt defavorizate, ducand la o intarziere a dezvoltarii disciplinei si autocontrolului emotional, precum si la o imaturitate sociala a copiilor. Cu cat parintii sunt mai materni, copiii se vor astepta la o atitudine similara din partea intregii societati, si vor avea dificultati de adaptare cand vor da nas in nas cu persoane mai nepasatoare sau mai neatente. Vor fi total lipsiti de repere in relatiile cu oamenii care mint si care sunt egoisti. Isi vor construi abia in decursul tineretii scuturi protectoare si modalitati de a cunoaste adevarata natura umana. Mai mult, vor fi total nerealisti in asteptarile fata de partenerul de cuplu.

Este bine ca parintii care au aceste tendinte sa fie constienti de efectele lor negative asupra copiilor lor. Efectele negative sunt mult mai mari in cazul copiilor de sex masculin, caci va fi inhibata dezvoltarea trasaturilor masculine. Baietii hiperprotejati vor deveni in adolescenta anxiosi si nehotarati si vor risca sa formeze un cuplu cu o femeie care sa-si asume rolul matern in viata lor. Acest model de cuplu va fi comod, insa va conduce la acumularea de frustrari de ambele parti si in timp la izbucniri de furie si revolte.

Copiii trebuie supravegheati permanent pana la varsta la care interiorizeaza cele mai importante reguli de protectie si orientare in mediu. Ei trebuie sa cunoasca obiectele si situatiile periculoase si sa inteleaga regulile sociale de baza: cum au voie si cum nu au voie sa se poarte cu ceilalti copii. Dupa varsta de sase ani pot fi lasati sa se joace nestingherit cu ceilalti copii, chiar necunoscuti. Parintele poate eventual sa fie prezent la o distant de cativa metri, insa este important sa ofere copiilor impresia libertatii. Copilul va putea sa exploreze in jocul cu ceilalti copii cum este sa-si poarte singur de grija si sa se descurce in diverse situatii sociale; el va capata astfel incredere in sine si va fi mai asertiv si mai dinamic in toate domeniile, inclusiv la scoala. Jocul captiv il face pe copil sa devina, fara sa vrea, mai degraba pasiv, si sa ii lase pe ceilalti sa stabileasca regulile jocului, regulile relatiilor, regulile impacarilor. Va fi mai degraba atent sa nu faca ceva gresit decat sa exploreze ce i-ar face placere sa faca si care sunt nevoile sale reale. Nu va cauta sa relationeze in mod activ, caci va avea deja la indemana afectiunea parintilor sai, pentru care nu trebuie sa faca nici un efort.

Pe masura ce copilul creste, indepartati-va cat mai mult de locul in care el se joaca, pana cand reusiti sa il lasati singur in interactiunea cu lumea. Este bine ca acest proces sa se intample natural si treptat intre 6 si 14 ani. Din moment ce nu puteti sa il tineti de mana in toate momentele vietii lui, orientati-va eforturile sa ii dati drumul la mana, sa il invatati tot ce are nevoie  sa stie si sa ii consolidati increderea ca are toate capacitatile sa se descurce in orice situatie, fie ea banala sau imprevizibila.

Daca ai un copil care este pe cale sa devina adolescent, si care iti cere in mod repetat sa ii acorzi mai multa autonomie, urmatoarele sfaturi iti pot  fi de folos:

  • Aminteste-ti propria experienta de viata,  cand erai la varsta respectiva; vei realiza ca stiai foarte multe lucruri, mult mai multe lucruri decat credeau parintii tai, si ca te-ai maturizat treptat, prin interactiunile cu prietenii tai;
  •  
  • Intreaba-i pe parintii tai cum au luat ei decizia de a te lasa sa mergi singura la scoala, sau sa te joci afara nesupravegheat/a; vei descoperi ca si ei se temeau, insa procedau conform convingerilor grupului – cu alte cuvinte, faceau ceea ce faceau si vecinii si prietenii lor, chiar daca si in acele vremuri circulau pe strada masini si prin cartier se auzeau zvonuri despre rapiri de copii;
  •  
  • Discuta cu cat mai multe prietene care au copii un pic mai mari decat al tau, si intreba-le cum au procedat ele, si care au fost urmarile. Vei intalni cu siguranta mame hiperprotectoare care obisnuiesc sa stea cu frica in san chiar si cand copilul lor a terminat de mult facultatea, sunandu-l zilnic de mai multe ori sa se asigure ca totul este in regula si stresandu-l cu sfaturi privind alimentatia si somnul. Vei da si de mame care se gandesc nonstop la copil, dar fac eforturi sa isi controleze comportamentele de verificare. Daca ai noroc, vei descoperi cateva mame care le dezvolta copiilor lor increderea ca se pot descurca si pot lua singuri deciziile cele mai bune pentru ei. Vei afla cu surprindere ca nu sunt atat de relaxate cum par la prima vedere, si nici pe departe inconstiente, dar au invatat ca asa este mai bine pentru copiii lor, pe termen lung.
  •  
  • Fii atenta cum ti-ai format parerea despre orasul in care traiesti si in care vrei sa iti lasi copilul sa se descurce singur. Daca iti bazezi parerea mai degraba pe jurnale si stiri de televiziune, fii constienta de faptul ca modul de prezentare a lor  este distorsionat, stirile fiind create dupa anumite reguli ale televiziunii, pentru a avea un impact emotional puternic si a creste ratingul. Foloseste mai degraba propria ta experienta despre lumea din jur.
  •  
  • Articolul a fost publicat in revista Unica, in 2012.
Scrie parerea ta.
Nume (necesar)
Website