Posturi cu tag: conflict, Toate posturile

Micile neintelegeri care duc la despartiri mari

Comportamentul lui: Te-a mintit.

El a inceput sa-ti ascunda tot mai des ceea ce facea. La inceput iti spunea tot, apoi ai descoperit ca vorbea pe ascuns cu mama lui si evita sa iti dea detalii, se intalnea cu prietenul lui cel mai bun si iti spune ca a stat mai mult la munca. La inceput nu ai inteles de ce se poarta asa, si l-ai rugat sa nu mai minta. Apoi ai inceput sa-ti iesi din minti si sa faci crize de furie, cand mai descopereai inca un lucru pe care el omisese sa ti-l aduca la cunostinta.

Cauza reala: El se temea de reactiile tale emotionale exagerate cand nu erai de acord cu ceva din comportamentul lui. Minciunile sau omisiunile lui erau mecanismele lui de aparare fata de respingerea si furia ta.

Solutia: Fa diferenta intre diferitele tipuri de minciuni si invata sa tolerezi minciunile care nu sunt in legatura cu lucruri importante. Daca inveti sa ai incredere in partenerul tau, atunci nevoia ta de a sti tot si de a-l controla va scadea. Vei putea sa-l lasi sa ia singur decizii, chiar cand nu esti de acord cu ele. Ca efect, el se va relaxa si va reincepe sa-ti povesteasca tot ce face, cum de fapt isi doreste.

Citeste mai mult...

Cum poti pastra 'dragostea'

Traim intr-o perioada in care viata de cuplu este furtunoasa, plina de confuzie si suferinta, o perioada in care nici barbatii nici femeile nu mai indraznesc sa spere ca o relatie poate sa ramana frumoasa pentru toata viata. Despartirile sunt tot mai dese si au loc din cauza ca in cuplu se acumuleaza multe frustrari si conflicte, care in loc sa fie rezolvate si privite in fata sunt ignorate, neluate in serios; pe acest fundal exploziv, unul dintre parteneri se indragosteste de altcineva si evadeaza din cuplu, in cautarea unei relatii mai bune. Si scenariul se poate repeta.

De ce ‘dragostea’ tinde sa dispara dupa cativa ani de relatie?

Fiecare partener intra in relatie cu asteptarile sale subiective. De multe ori, asteptarile sunt idealiste si nimeni nu se poate ridica la inaltimea lor. In timp, acest lucru genereaza frustrare, izolare, dezamagire.Spre exemplu, ea considera ca acel barbat care o va iubi cu adevarat ii va spune tot ce gandeste, isi va deschide sufletul in fata ei, ii va impartasi toate temerile si toate visele. Cand partenerul ei refuza sa comunice si se inchide in el, ea se va simti respinsa si va suferi foarte mult, poate chiar va plange pe ascuns. Drama este acentuata daca ea nu poate sa-i explice care sunt asteptarile si nevoile ei, si daca nu poate sa exprime direct ceea ce simte. Mai devreme sau mai tarziu, frustrarea si suferintele ei vor avea urmari serioase asupra relatiei: fie ea se va distanta de el tot mai mult, simtindu-se respinsa si singura; fie va izbucni si isi va manifesta furia intr-un moment nepotrivit.

Citeste mai mult...

Efectele infertilitatii in viata de cuplu

Efectele infertilităţii asupra cuplului pot fi văzute în mai multe etape, în funcţie de durata eforturilor în timp şi de modul în care cei doi parteneri comunică şi îşi păstrează intimitatea în acest demers.

În prima etapă, cei doi parteneri işi doresc un copil şi încearcă să procreeze într-un mod natural. Pe măsură ce trece timpul şi rezultatele dorite se lasă aşteptate, apar primele simptome de anxietate şi frustrare. De regulă, aceste prime simptome sunt resimţite mai puternic de către femei, datorită în primul rând faptului că femeia este, ca alcătuire psihică, într-un contact mai direct cu emoţiile ei. De asemenea, în mod tradiţional, femeia tinde să preia responsabilitatea pentru neplăcerile produse în cuplu, şi începe să simtă tot mai multă vinovaţie. Încărcătura psihică se poate descărca indirect, în zonele mai dificile ale relaţiei. În plus, femeia poate începe să se compare cu prietenele ei care au deja un copil şi să se simtă nesigură şi inadecvată. Dacă în relaţie deja mai trăise sentimente de nesiguranţă, în legatură cu angajamentul partenerului său, acum aceste sentimente se pot amplifica şi femeia se confruntă cu fantasme în care este părăsită de soţul ei. În această primă etapă, este important ca cei doi parteneri să discute deschis şi direct despre dorinţa lor de a avea copii.

Citeste mai mult...

Influenta parintilor in cuplu

Incearca sa-ti amintesti cateva idei esentiale, inainte de a trage concluzii despre parintii lui: parintii fac parte din alta generatie si prin urmare este probabil sa aiba valori diferite; parintii sunt oameni, asadar sunt subiectivi, si vor tine de fiecare data partea copilului lor; parintii isi doresc sa aiba un cuvant de spus, si considera ca au mai multa experienta de viata si stiu mai bine ce e bine pentru cei tineri; parintii se simt jigniti daca sunt contrazisi, chiar si in privinta unor aspecte care nu ii privesc; parintii confunda adeseori respectul cu supunerea; parintii lui sunt la fel ca si parintii tai, doar ca parintii tai au invatat sa-ti tolereze iesirile si sa-ti iubeasca revoltele.

Nu astepta ca el sa ghiceasca ce iti doresti sau ce te deranjeaza. Abordeaza direct aspectele legate atat de familia lui, cat si de familia ta.

Parintii lui, oricat de diferiti ar fi de ceea ce iti doresti tu, nu au un cuvant direct de spus in relatia ta. Ei isi exercita influenta prin intermediul partenerului tau, si pericolul poate veni din faptul ca partenerul tau are valori diferite fata de tine in privinta relatiei voastre. Nu stie ce iti doresti tu, sau nu e de acord cu viziunea ta. In primul caz, este bine sa ii comunici direct cum vezi tu relatia voastra, ce nevoi ai, si ce asteptari ai de la el. In cel de-al doilea caz, este nevoie sa negociati viziunea asupra relatiei si fiecare sa faca unele compromisuri, pentru a ajunge la o viziune similara.

Citeste mai mult...

Evenimentele traumatizante ale vietii de cuplu

Trauma. Definitie.

Un eveniment care nu poate fi suportat, acceptat, care este trait cu multa suferinta, in urma caruia apar multe consecinte neplacute in viata persoanei: depresie (viata nu mai are sens), reprimarea oricaror emotii (persoana devine foarte rece), neincredere in sine.

Etimologie: in limba greaca, trauma = rana

Trauma nu este neaparat un eveniment ingrozitor.

Sunt traumatizante evenimentele care contrazic puternic asteptarile unei femei de la partenerul ei. Daca o femeie considera normal ca partenerul ei sa o critice sau sa ridice tonul la ea, nu se va simti lezata daca acest lucru se intampla. Insa daca ea considera normal ca el sa o sustina de fiecare data si sa isi exprime dezacordul cu mult tact, va suferi, va plange, va considera ca e sfarsitul lumii si ca a dat peste un monstru, prima data cand el incepe sa tipe la ea. Ei ii va fi greu sa tolereze acest comportament, pe care il ia ca pe un atac si ca pe o lipsa de consideratie.

Citeste mai mult...

Shopping fara limite

Pentru o femeie, cumparaturile sunt o mare atractie! Inca din copilarie, de cand isi doreste sa aiba cat mai multe rochii frumoase pentru papusa ei, o femeie viseaza sa se poata imbraca dupa placul inimii. Fiecare copil care a plans vreodata in fata unei vitrine cu jucarii pentru ca nu poate sa le aiba isi promite in gand ca atunci cand o sa se faca mare o sa-si cumpere tot ce pofteste. Si macar cateva zile pe luna, dupa ce isi ia salariul, o femeie are posibilitatea sa isi satisfaca aceasta veche dorinta. Ea se simte atunci puternica si stapana pe viata ei, si traieste o stare de euforie. Vrand sa accentueze aceasta stare extraordinara, ea cumpara mai mult si mai mult, uitand de efectele secundare ale shopping-ului, in principal de faptul a doua zi o sa se ingrozeasca de cat a cheltuit.

Care este scopul real?

Nevoia de a merge la cumparaturi se accentueaza in perioadele cand o femeie e deprimata si se afla in stari emotionale neplacute. Ea stie ca ar trebui sa faca ceva ca sa-si imbunatateasca imaginea proprie si primul lucru si cel mai simplu este sa umble la imaginea fizica. Insa uita ca nu e suficient sa te imbraci frumos ca sa te simti bine in pielea ta. In febra shoppingului i se pare ca o fusta sau o rochie o vor face sa se simta din nou increzatoare in propria feminitate. Ramanand la aceasta abordare superficiala a lucrurilor, nu vede de exemplu ca are o problema de comunicare, si ar fi mai nimerit sa nu mai astepte ca partenerul sa-i ghiceasca nevoile, ci sa fie mai asertiva in relatie si sa-si exprime direct dorintele.

Citeste mai mult...

Despre modestie

Ce este modestia? Cum o recunosti?

Modestia inseamna in primul rand sa ai o parere constanta despre propria persoana. Respectul de sine nu urca la cote ametitoare, dar nici nu coboara sub nivelul marii. Cand deschizi gura, nu o inchizi imediat la loc de teama ca o sa spui o prostie, dar nici nu ai pretentia ca toate parerile tale sa fie primite cu aplauze. Atitudinea ta este departe de timiditate, dar si de agresivitate: esti adepta caii de mijloc intre a sta cuminte in coltul tau si a sari cu gura. Cand ai ceva de spus, spui, asumandu-ti riscul ca ai putea sa gresesti sau sa fii judecata pentru opiniile tale.

Ca sa-ti dai seama cat de mult te caracterizeaza modestia, cel mai bun barometru este starea de calm pe care ti-o pastrezi atat in situatiile neplacute, cat si in cele placute. Referitor la ceilalti, daca vrei sa vezi cat sunt de modesti, observa-le ritmul respiratiei, culoarea fetei, pozitia pe care o adopta colturile gurii. Toti acesti indicatori ai calmului iti dau informatii despre echilibrul emotional interior.

Cand e buna modestia?

Prea putina modestie se manifesta printr-o atitudine aroganta si orgolioasa. Daca ai tendinta sa fii tot timpul irascibila si nemultumita, probabil esti prea centrata pe propria persoana si ignori nevoile celorlalti. Ai nevoie sa-ti dai seama ca cei din jurul tau sunt la fel de importanti ca si tine. Daca privesti lucrurile de la o distanta mai mare, vei intelege ca nu esti centrul pamantului. Astfel vei invata sa iei lucrurile mai putin personal si efectul va fi ca nu te vei mai simti jignita din cel mai mic lucru. Vei fi mai atenta la ce e bine si pentru ceilalti, si paradoxal, daca faci aceasta schimbare, ceilalti te vor rasplati cu mai multa afectiune.

Citeste mai mult...

Iti pasa de gura lumii?

Foarte multe lucruri nu le mai faci, din cauza ca-ti pasa de "ce zice lumea". Care-i problema? De ce am nevoie de aprobarea celorlalti ca sa simt ca sunt in regula?

Nevoia exagerata de aprobare isi are radacinile in copilarie, in relatia cu parintele care a stabilit regulile in viata noastra, care ne-a explicat ce avem voie, ce e bine sa facem si ce e rau. Daca acest parinte ne-a oferit aprobarea si afectiunea doar in masura in care ne-am conformat principiilor sale, avem tendinta sa ne conformam normelor societatii sau ale altor oameni fara sa le punem sub semnul intrebarii, din nevoia de a ne simti acceptati. Incalcarea normelor exterioare e traita prin sentimente de vinovatie si rusine.

Nu am invatat sa descoperim singuri ce reguli sunt bune pentru noi si pe care nu suntem dispusi sa le respectam. Le-am preluat neconditionat din afara, fara sa le judecam, din dorinta de a ne simti buni, iubiti si repectati. Pericolul este sa ne ignoram propriile nevoi si dorinte, si sa suferim inutil, doar pentru a nu infrunta riscul ca altii sa nu fie de acord cu alegerile noastre.

Citeste mai mult...

Razboi sau pace?

O femeie se desparte mai greu de un barbat decat un barbat de o femeie! Datorita faptului ca femeia e prin natura ei orientata sa placa barbatului, sa aiba grija de el, sa-si sacrifice propriile dorintele de dragul lui, nici macar nu-i trece prin minte ca ar merita o alta relatie, mai buna. Prin urmare gandul despartirii e la fel de rar in mintea femeii precum ploaia in desert! Este posibil ca natura sa fi pus toate aceste atribute in sufletul femeii ca sa o ajute sa isi creasca bine copiii si sa le ofere tot ce are mai bun, in defavoarea propriei ei individualitati. Instinctul matern al femeii isi face loc intr-o relatie de durata, ea transformandu-l pe barbatul ei intr-un copil caruia ii acorda mai multa afectiune decat siesi. Si, ironia sortii, aceasta femeie care iubeste prea mult isi pierde barbatul in fata unei femei careia instictul matern nu i-a adormit instictul de cucerire. Un instinct caruia putini barbati ii rezista!

 

Citeste mai mult...

Tipuri de personalitati dificile

Persoana care vorbeste mult

Are nevoie de confirmari, nu tolereaza singuratatea, daca are un secret trebuie sa-l spuna cat mai repede cuiva. Vorbeste mult, din dorinta de a se simti apropiata de ceilalti, din dorinta de se simti in siguranta. Nu cere, de regula, sa i se soarba cuvintele, sau sa fii atent la fiecare detaliu. Reactioneaza in schimb destul de puternic la critici.

Daca deveniti prieteni, o sa inceapa sa-ti povesteasca pe zi ce trece mai mult. Iti va impartasi toata experienta sa, toate gandurile, toce ceea ce crede si simte. Pe de o parte, aceasta este o expresie a increderii depline in tine. Pe de alta parte, este o expresie a dependentei. Ori de cate ori are o problema, iti cere sprijinul. Vrea sa o asculti ca o dovada de prietenie. Daca ii vei spune ca nu ai timp se va simti tradata, parasita, si iti va reprosa acest lucru. Va reactiona exagerat, si nu va intelege si nevoile tale.

Toate acestea deoarece aceasta persoana, in relatiile cu ceilalti, intra intr-un rol de copil cuminte si bun, atata timp cat i se poarta de grija.

Citeste mai mult...