Posturi cu tag: moarte, Toate posturile

Despre depresia psihica

Depresia este considerata boala secolului. Este nefericirea oamenilor care au un nivel de trai ridicat, insa care au pierdut pe drum sensul vietii. Este frustrarea oamenilor inteligenti, insa pe care inteligenta nu ii ajuta sa rezolve misterul conditiei umane, sau sa se impace cu el. Cand depresia se adanceste, sinuciderea incepe sa para atragatoare in comparatie cu viata. Chiar daca gandurile legate de sinucidere nu apar in plan constient, persoana inceteaza sa isi stabileasca scopuri si sa se mobilizeze in directia atingerii lor. Starea generala este una de resemnare.

Depresia, ca orice boala psihica (adica mental-emotionala), se poate trata, daca o persoana accepta ca are nevoie de ajutor si ca imbunatatirea starilor sale depinde in primul rand de ea.

Cand o persoana apropiata se adanceste in depresie, vei observa unele semne exterioare:

· Persoana isi pierde ceea ce numim "dragoste de viata": placerea de a se trezi dimineata, chiar si in weekend, de a manca, de a se vedea cu prietenii, de a comunica. Motivul este ca nu mai vede nici un sens in a face aceste lucruri, pentru ca nu mai are scopuri personale, fie ele mai mari sau mai mici. De multe ori, daca am cauta in trecutul ei, am vedea ca a avut multe sperante, multe scopuri, si ca cele mai multe dintre ele au ramas neindeplinite.

· Starea generala este de apatie, scade ritmul miscarilor si vorbirii; dispare pofta de mancare; apar insomniile. Pe corp se vad semnele acestor stari: apar cearcane, pielea devine palida, musculatura isi pierde tonusul, apar modificari mari in greutate – persoana slabeste mult, sau devine supraponderala.

· Depresia se accentueaza o data cu izolarea sociala. Emotiile negative duc la depresie atunci cand se asociaza cu lipsa de speranta. Cand o persoana are stari neplacute, mai intai ea cauta ajutor si sprijin la persoanele apropiate. De multe ori devine dependenta de ceilalti, se agata de ei, ii invinovateste pentru ca nu sunt mai suportivi. Devine chiar o prezenta neplacuta, sufocanta. Daca va fi respinsa, atunci se va izola si se va adanci in starile neplacute. Singura nu va reusi sa iasa din ele. Va renunta sa mai caute ajutor in jur, pentru ca se va astepta sa fie respinsa.

· Persoana exprima adeseori convingeri ferme de tipul "nu merita sa incerc", "nimeni nu ma intelege", "viata e o lupta continua, fara posibilitatea de a gasi vreodata linistea si impacarea", "oamenii sunt rai/egoisti", "sunt diferit/a de restul".

Citeste mai mult...

Shutter Island

Filmul mi-a placut mult pentru ca face parte din acea categorie a filmelor care pot fi vazute pe multe nivele. Fiecare vede ceea ce vrea.

Poti sa vezi un thriller in care eroul principal se dovedeste a fi de fapt psihotic, si toti presupusii criminali si presupusele pericole se dovedesc a fi demonii sai interiori. Un thriller psihologic, despre un om cu traume ramase din razboi si dintr-o casnicie tragica. Medici ingeniosi, care aproape reusesc sa-l vindece si sa-l aduca inapoi la realitate.

Viziunea aceasta se poate rasturna in finalul filmului, facand trecerea catre o alta intelegere. Eroul filmului se intreaba “este mai bine sa mori ca un om bun sau sa traiesti ca un monstru?” Hmm. Intrebarea te pune pe ganduri: oare se refera doar la el? Un psihotic are un moment de luciditate, realizeaza ca isi crease un scenariu frumos care sa il apere de durerea existentei proprii, si prefera sa aleaga fantezia in locul realitatii atat de crude?

Se refera oare intrebarea la noi ceilalti, din afara ecranului? Suntem noi cei care mai degraba ne refugiem intr-un scenariu in care suntem buni si frumosi, refuzand sa dam nas in nas cu realitatea mai trista a vietilor noastre? Suntem noi cei care fug de realitate consumand filme si jocuri vdeo, mancaruri bune, bauturi energizante, sporturi extreme, conversatii, flirturi, si orice ne face sa uitam ca viata ne trage de maneca? Sunt momentele noastre de luciditate atat de dureroase incat nu le suportam? Trecerea anilor, problemele celor dragi, scopurile amanate, zilele pierdute fara sa fi facut ceva important… sunt atat de dureroase incat tot ce putem suporta e fantezia?

Citeste mai mult...

Gratie si forta. Treya Killam Wilber: o vindecare spirituala dincolo de moarte - de Ken Wilber

O femeie. Fragmente din viata ei. Efortul ei de a invinge cancerul si efectele lui devastatoare. Modul in care cancerul o ajuta sa inteleaga moartea si viata, si sa accelereze dezvoltarea capacitatilor de a trai constient. Starile emotionale prin care trece, descrise uneori atat de precis incat simti ca femeia e in aceeasi incapere cu tine.

Relatia ei de iubire cu Ken Wilber, THE Ken Wilber. Aspectele umane ale relatiei lor, aspectele mistice ale relatiei lor, aspectele infantile ale relatiei lor. Priviri aruncate in intimitatea relatiei lor, acolo unde problemele create de boala ei incep sa transforme in infern o relatie care incepuse minunat. Munca lor de a pastra o relatie frumoasa, psihoterapia, ajutorul reciproc, intelegerea toleranta a propriilor defecte si a defectelor celor dragi.

Reactiile femeii la tratamentele medicale, conventionale sau alternative. Incercarile ei neobosite de a gasi un drum afara din intunericul in care o arunca perspectiva unei morti premature. Reactiile ei umane fata de cei care incercau sa o “ajute” impunandu-si diversele convingeri despre boala si despre vina bolnavului de a se fi imbolnavit. Perseverenta orientata catre autoacceptare, dobandita dupa multe multe incercari.

Citeste mai mult...

The Last Lecture - Randy Pausch

www.thelastlecture.com

Cartea este redactarea unei conferinte (si un pic mai mult) tinute de un om care stie ca va muri peste cateva luni. Surprinzator este faptul ca este o carte despre viata, si doar indirect despre moarte.

Ideea in jurul careia Randy isi construieste discursul este cea a realizarii visurilor din copilarie. Cel mai frumos lucru pe care il spune este acela ca nu conteaza de fapt sa lupti constient pentru visurile tale. Poti chiar sa le uiti pe parcurs, furat de firul vietii. Cu siguranta insa, daca iti traiesti viata intr-un mod potrivit, visurile tale te ajung din urma si se realizeaza aproape de la sine.

"Nu-i vorba de cum sa-ti implinesti visurile din copilarie. E vorba de cum sa-ti traiesti viata. Daca-ti traiesti viata asa cum trebuie, destinul se ingrijeste de sine. Visurile te vor gasi."

Un al doilea lucru frumos pe care il spune este legat de nerealizarea visurilor. Fiind oameni si existand multe sanse de a gresi, vom rata multe visuri. Acest aspect nu ar trebui sa ne faca sa devenim morocanosi, ci ar trebui sa ne ajute sa ne bucuram in egala masura de viata, ca si cum am fi invingatori.

"Experienta e ceea ce obtii, cand nu obtii ceea ce ti-ai dorit.

Citeste mai mult...

Love's executioner and other tales of psychotherapy

Irvin D. Yalom. Un psihiatru si psihoterapeut cu o cariera bine construita, la Stanford. Zece studii de caz. O sinceritate curajoasa, acel tip de sinceritate care il face sa para pe alocuri slab, nepregatit, arogant. Acel tip de sinceritate care il face sa para foarte uman.

“Ar fi bine sa astept ca un pacient, care m-a rugat sa fiu pastratorul scrisorilor sale de dragoste, sa rezolve aceasta problema, de vreme ce eu, in propria mea viata, am evitat-o? Este posibil sa-l ajut sa mearga mai departe decat am facut-o eu?”

Mi-a fost greu sa las cartea din mana. Avand in vedere ca am in biblioteca mai multe carti cu fragmente de terapie care isi asteapta randul de ceva ani, nu e putin lucru.

Citeste mai mult...