Posturi cu tag: suferinta, Toate posturile

Scenarii romantice si capcane (I)

Scenariu: Ea si el petrec o seara romantica, la ea acasa. El pleaca sa doarma la el acasa. Ea se simte respinsa.

Sugestii pentru depasirea prejudecatilor si intelegerea corecta a situatiei:

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vizualizam ce inseamna o dimineata petrecuta impreuna, cand cei doi se cunosc prea putin: trezirea din somn, cu fata putin sifonata, conversatia stangace de dinainte de a bea prima cafea, imbratisarile de tatonare, spre a descoperi daca sa le lasi sa devina senzuale sau tandre, privirile aruncate pe furis catre ceas daca este o zi de munca. Nu este e mirare ca doi oameni, chiar indragostiti unul de celalat, se tem de astfel de situatii si incearca sa le evite, pana ajung sa se cunoasca mai bine. Am putea spune ca o dimineata petrecuta impreuna este mai intima decat o noapte romantica. In lumina diminetii, imperfectiunile sar in ochi, hainele de seara sunt fie nepotrivite, fie straine, gesturile sunt stangace.

Citeste mai mult...

Dormitul separat

O regula nescrisa a vietii de cuplu afirma ca doi oameni care se iubesc isi vor dori sa petreaca mult timp impreuna, si vor suferi daca stau separati. Prin urmare vor iesi impreuna in parc, la cumparaturi, la alergat, la cinematograf, cu prietenii, in vizitele facute parintilor, in vacante si, desigur, vor dormi impreuna. Orice semn din partea unuia dintre parteneri ca si-ar dori sa faca ceva singur va trezi in celalalt sentimente de respingere si frici de separare. Ca orice regula de viata, si aceasta regula despre iubire ascunde generalizari periculoase. A face totul impreuna poate fi o cale de a crea probleme in cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri sa devina familiari si previzibili si in timp sa nu se mai vada, sa nu se mai auda, sa nu mai fie empatici. In mod ideal fiecare regula ar trebui subordonata nevoilor celor doi parteneri. Asadar, intrebarea corecta pentru un cuplu ar fi mai degraba “Ce e mai bine pentru noi doi, sa dormim in acelasi pat sau in paturi diferite?” si nu “Ce spun specialistii ca e mai bine?”

Ca o exemplificare simpla, desigur ca daca iubitul tau sforaie tare si iti e greu sa adormi cu un asemenea sonor noapte de noapte, e rezonabil sa iei in calcul si dormitul in camere separate. Poti incerca si dopurile pentru urechi, si alte zeci de tehnici de relaxare. Totusi, daca nu reusesti sa adormi in conditiile date, si devii irascibila dupa o vreme, solutia este dormitul in alta camera. In acest caz, nu ai cu adevarat nevoie de o cercetare ca sa iti ofere confirmarea ca procedezi corect, ci eventual sa iti diminueze neplacerea de a vedea supararea din privirea celuilalt cand ii comunici decizia ta. Aceeasi cercetare te poate ajuta sa nu cedezi presiunii de a te intoarce in patul comun dupa cateva nopti de rezistenta si sentimente de vinovatie. Spatiul comun ajuta viata de cuplu atunci cand partenerii au stiluri de viata asemanatoare: adorm si se trezesc la aceeasi ora; au ritualuri de seara similare, fie privitul la televizor la aceleasi emisiuni sau acelasi gen de filme, sau cititul s.a.

Citeste mai mult...

Efectele infertilitatii in viata de cuplu

Efectele infertilităţii asupra cuplului pot fi văzute în mai multe etape, în funcţie de durata eforturilor în timp şi de modul în care cei doi parteneri comunică şi îşi păstrează intimitatea în acest demers.

În prima etapă, cei doi parteneri işi doresc un copil şi încearcă să procreeze într-un mod natural. Pe măsură ce trece timpul şi rezultatele dorite se lasă aşteptate, apar primele simptome de anxietate şi frustrare. De regulă, aceste prime simptome sunt resimţite mai puternic de către femei, datorită în primul rând faptului că femeia este, ca alcătuire psihică, într-un contact mai direct cu emoţiile ei. De asemenea, în mod tradiţional, femeia tinde să preia responsabilitatea pentru neplăcerile produse în cuplu, şi începe să simtă tot mai multă vinovaţie. Încărcătura psihică se poate descărca indirect, în zonele mai dificile ale relaţiei. În plus, femeia poate începe să se compare cu prietenele ei care au deja un copil şi să se simtă nesigură şi inadecvată. Dacă în relaţie deja mai trăise sentimente de nesiguranţă, în legatură cu angajamentul partenerului său, acum aceste sentimente se pot amplifica şi femeia se confruntă cu fantasme în care este părăsită de soţul ei. În această primă etapă, este important ca cei doi parteneri să discute deschis şi direct despre dorinţa lor de a avea copii.

Citeste mai mult...

Cinema Therapy

Filmele au un mare merit: deşi preferăm unul din personaje şi ne identificăm cu povestea lui, percepem şi perspectivele celorlalte personaje din scenariu, mai uşor decât în viaţă. Actorii îşi interpretează rolurile convingător şi expresiv, şi ne ajută să vedem şi acele aspecte pe care ne-am dori să le ignorăm. În viaţa cotidiană, oamenii ştiu foarte bine să îşi ascundă emoţiile, chiar faţă de ei înşişi. Spre exemplu, cineva e implicat într-o ceartă, însă îşi neagă suferinţa şi furia, şi prin urmare poate părea foarte rece şi îndepărtat de situaţie, ca şi cum nu i-ar păsa. Totuşi, dacă nu mai este nimeni în jur şi nu se mai simte obligat să îşi controleze sentimentele, poate izbucni în lacrimi şi poate lăsa să i se citească pe chip multă durere, furie sau disperare. Într-o lume cu măşti, vedem doar suprafaţa şi e uşor să ne înşelăm în privinţa gândurilor şi sentimentelor reale ale celorlalţi. Avem nevoie de o fină înţelegere psihologică pentru a trece dincolo de aparenţe. Filmele bune ne arată cu suficientă precizie ceea ce ascund oamenii – speranţele, fricile nemărturisite, jocurile şi intenţiile. Ne arată de asemenea ca şi noi suntem ca toţi ceilalţi, deloc diferiţi.

Citeste mai mult...

Despre depresia psihica

Depresia este considerata boala secolului. Este nefericirea oamenilor care au un nivel de trai ridicat, insa care au pierdut pe drum sensul vietii. Este frustrarea oamenilor inteligenti, insa pe care inteligenta nu ii ajuta sa rezolve misterul conditiei umane, sau sa se impace cu el. Cand depresia se adanceste, sinuciderea incepe sa para atragatoare in comparatie cu viata. Chiar daca gandurile legate de sinucidere nu apar in plan constient, persoana inceteaza sa isi stabileasca scopuri si sa se mobilizeze in directia atingerii lor. Starea generala este una de resemnare.

Depresia, ca orice boala psihica (adica mental-emotionala), se poate trata, daca o persoana accepta ca are nevoie de ajutor si ca imbunatatirea starilor sale depinde in primul rand de ea.

Cand o persoana apropiata se adanceste in depresie, vei observa unele semne exterioare:

· Persoana isi pierde ceea ce numim "dragoste de viata": placerea de a se trezi dimineata, chiar si in weekend, de a manca, de a se vedea cu prietenii, de a comunica. Motivul este ca nu mai vede nici un sens in a face aceste lucruri, pentru ca nu mai are scopuri personale, fie ele mai mari sau mai mici. De multe ori, daca am cauta in trecutul ei, am vedea ca a avut multe sperante, multe scopuri, si ca cele mai multe dintre ele au ramas neindeplinite.

· Starea generala este de apatie, scade ritmul miscarilor si vorbirii; dispare pofta de mancare; apar insomniile. Pe corp se vad semnele acestor stari: apar cearcane, pielea devine palida, musculatura isi pierde tonusul, apar modificari mari in greutate – persoana slabeste mult, sau devine supraponderala.

· Depresia se accentueaza o data cu izolarea sociala. Emotiile negative duc la depresie atunci cand se asociaza cu lipsa de speranta. Cand o persoana are stari neplacute, mai intai ea cauta ajutor si sprijin la persoanele apropiate. De multe ori devine dependenta de ceilalti, se agata de ei, ii invinovateste pentru ca nu sunt mai suportivi. Devine chiar o prezenta neplacuta, sufocanta. Daca va fi respinsa, atunci se va izola si se va adanci in starile neplacute. Singura nu va reusi sa iasa din ele. Va renunta sa mai caute ajutor in jur, pentru ca se va astepta sa fie respinsa.

· Persoana exprima adeseori convingeri ferme de tipul "nu merita sa incerc", "nimeni nu ma intelege", "viata e o lupta continua, fara posibilitatea de a gasi vreodata linistea si impacarea", "oamenii sunt rai/egoisti", "sunt diferit/a de restul".

Citeste mai mult...

Evenimentele traumatizante ale vietii de cuplu

Trauma. Definitie.

Un eveniment care nu poate fi suportat, acceptat, care este trait cu multa suferinta, in urma caruia apar multe consecinte neplacute in viata persoanei: depresie (viata nu mai are sens), reprimarea oricaror emotii (persoana devine foarte rece), neincredere in sine.

Etimologie: in limba greaca, trauma = rana

Trauma nu este neaparat un eveniment ingrozitor.

Sunt traumatizante evenimentele care contrazic puternic asteptarile unei femei de la partenerul ei. Daca o femeie considera normal ca partenerul ei sa o critice sau sa ridice tonul la ea, nu se va simti lezata daca acest lucru se intampla. Insa daca ea considera normal ca el sa o sustina de fiecare data si sa isi exprime dezacordul cu mult tact, va suferi, va plange, va considera ca e sfarsitul lumii si ca a dat peste un monstru, prima data cand el incepe sa tipe la ea. Ei ii va fi greu sa tolereze acest comportament, pe care il ia ca pe un atac si ca pe o lipsa de consideratie.

Citeste mai mult...

Cautarea... fericirii

Basmele spun ca orice comoara e pazita de un balaur care nu inchide niciodata unul din ochi. Mitologia spune ca Hercule trebuie sa indeplineasca douasprezece sarcini eroice ca sa obtina imortalitatea, iar Hercule nu e chiar oricine, e omul-zeu, fiul lui Zeus – cel mai de seama dintre zei, si al Alcmenei – cea mai inteleapta si mai frumoasa muritoare. La randul sau, Ulise rataceste mult pe mare si trece prin multe pericole, pentru a-si regasi casa. Vrajitoare, monstri, forte ale naturii, stanci ucigase, coborari in lumea de dincolo – reprezinta obstacole initiatice, care devin tot mai grele pe masura ce eroul devine mai puternic.

Alchimia ne spune ca prima etapa in obtinerea pietrei filosofale este nigredo, care are semnificatia de putrefactie, disolutie. In limbaj psihologic, o persoana trebuie sa renunte la personalitatea veche, bazata pe frica si neincredere in sine, pentru a se transforma intr-o fiinta mult mai independenta si creativa, care are curajul sa gandeasca liber si puterea de a-si transforma visele in realitate. Aceasta renuntare inseamna retrgerea proiectiilor din lume si integrarea "umbrei", a personalitatii imperfecte. Devine tot mai greu sa dai vina pe lumea exerioara pentru propriile lasitati, defecte, pentru lipsa de claritate sau forta. Insa privirea obiectiva asupra propriei persoane duce la disperare, izolare si criza profunda.

Citeste mai mult...

Shutter Island

Filmul mi-a placut mult pentru ca face parte din acea categorie a filmelor care pot fi vazute pe multe nivele. Fiecare vede ceea ce vrea.

Poti sa vezi un thriller in care eroul principal se dovedeste a fi de fapt psihotic, si toti presupusii criminali si presupusele pericole se dovedesc a fi demonii sai interiori. Un thriller psihologic, despre un om cu traume ramase din razboi si dintr-o casnicie tragica. Medici ingeniosi, care aproape reusesc sa-l vindece si sa-l aduca inapoi la realitate.

Viziunea aceasta se poate rasturna in finalul filmului, facand trecerea catre o alta intelegere. Eroul filmului se intreaba “este mai bine sa mori ca un om bun sau sa traiesti ca un monstru?” Hmm. Intrebarea te pune pe ganduri: oare se refera doar la el? Un psihotic are un moment de luciditate, realizeaza ca isi crease un scenariu frumos care sa il apere de durerea existentei proprii, si prefera sa aleaga fantezia in locul realitatii atat de crude?

Se refera oare intrebarea la noi ceilalti, din afara ecranului? Suntem noi cei care mai degraba ne refugiem intr-un scenariu in care suntem buni si frumosi, refuzand sa dam nas in nas cu realitatea mai trista a vietilor noastre? Suntem noi cei care fug de realitate consumand filme si jocuri vdeo, mancaruri bune, bauturi energizante, sporturi extreme, conversatii, flirturi, si orice ne face sa uitam ca viata ne trage de maneca? Sunt momentele noastre de luciditate atat de dureroase incat nu le suportam? Trecerea anilor, problemele celor dragi, scopurile amanate, zilele pierdute fara sa fi facut ceva important… sunt atat de dureroase incat tot ce putem suporta e fantezia?

Citeste mai mult...

O lume fara emotii "negative" (I)

Sa ne imaginam pentru cateva momente cum ar arata aceasta lume. Oamenii ar fi in continuare ca in prezent, fiecare cu propria viziune, cu propriile principii si valori, cu propriile actiuni. Nu ar fi mai buni, mai intelegatori, mai empatici. Singura diferenta ar sta in faptul ca acesti oameni, orice s-ar intampla in jurul lor sau in interiorul lor, ar simti doar emotii pozitive. Spre exemplu, daca cineva m-ar jigni, eu as fi fercita sau macar multumita. Poate chiar i-as multumi celui/celei ce m-a jignit. Daca toti ceilalti soferi auto m-ar injura si s-ar baga in fata mea, le-as fi recumoscatoare pentru ca ajung la birou cu intarziere. M-as bucura desigur si pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le adreseaza, ca si pentru gesturile dinamice corespunzatoare. Continuand pe aceeasi tema, oricand as simti o stare de disconfort interior in prezenta cuiva, repede as schimba-o in buna dispozitie. Doar emotii pozitive, nici urma de emotii negative!

Hmmm ceva nu pare in regula. Haideti sa ne uitam putin la consecintele vietii in aceasta lume. Revenind la primul exemplu, daca sunt impacata cand cei din jurul meu ma jignesc, in curand voi avea relatii cu multi oameni care sa stiu sa ma jigneasca permanent, ca si cum acest lucru ar fi a doua lor natura. Sau mi-as ignora toate semnalele corpului, simtind in continuu placere, oricate dulciuri as manca, sau oricat alcool as bea.

Citeste mai mult...

Despre fericire (1)

Am tot vorbit in ultima vreme cu un prieten despre sensul vietii si despre acel vis sau scop important care te face sa vrei sa fii viu.

As indrazni aici sa impart oamenii in doua categorii: cei care au ca scop in viata evitarea suferintei si cei care au ca scop gasirea fericirii. Daca incerc sa dau o forma celor doua categorii, primii mi se par intunecati, in alerta, cautand in jur pericole si probleme; ceilalti mi se par luminosi, increzatori, poate chiar inconstient de increzatori, focalizati pe succes. Ducand rationamentul mai departe, cred totusi ca nu exista doua categorii: suntem pe rand focalizati pe evitarea suferintei si pe cautarea fericirii. Ceea ce ne diferentiaza este timpul pe care il petrecem intr-una din atitudini si intensitatea ei.

Ma gandesc cum reusim sa ramanem prinsi in atitudinea de evitare a suferintei, cand din afara este evident ca am putea face mai mult, ca am putea vrea mai mult, ca “nu ne traim viata”. Reflectiile mele sunt de felul urmator: ai adunat lucruri, ai construit relatii, ai obtinut recunoastere, si te-ai bucurat mult de toate acestea o vreme. Acum nu te mai bucuri atat de mult cu ele, pentru ca au devenit o obisnuinta. Ai inceput in schimb sa te temi ca nu cumva sa le pierzi. Nu mai ai chef sa muncesti atat de mult pentru confortul material, dar nu vrei sa renuti la nimic, asa ca pur si simplu te resemnezi sa muncesti. Nu mai esti satisfacut de relatiile tale cu cei dragi, insa nu te vezi traind singur/a, fara ei. Ar fi prea frustrant sa stai o vreme singur/a. Si, la urma urmei, ceilalti, care inca nu-ti sunt apropiati, nu pot mai speciali decat cei din viata ta de acum. Cu siguranta te vor dezamagi si ei intr-o zi nu prea indepartata. La ce bun sa le provoci suferinta despartirii prietenilor de acum, sa fii o vreme singur, sa risti sa construiesti relatii noi, cand te temi ca vei parcurge acelasi cerc? In aceeasi ordine de idei, ai obtinut recunoasterea capacitatilor intr-un job si te-ai bucurat o vreme de certitudinea ca esti cineva. Dupa un timp, acelasi job incepe sa te plictiseasca si sa te frustreze, insa nu-ti vine deloc sa o iei de la capat intr-un loc de munca nou, sa revii la nesigurantele si la eforurile de la inceput.

Citeste mai mult...