Posturi cu tag: vindecare, Toate posturile

Scenarii romantice si capcane (I)

Scenariu: Ea si el petrec o seara romantica, la ea acasa. El pleaca sa doarma la el acasa. Ea se simte respinsa.

Sugestii pentru depasirea prejudecatilor si intelegerea corecta a situatiei:

Sa facem un exercitiu de imaginatie si sa vizualizam ce inseamna o dimineata petrecuta impreuna, cand cei doi se cunosc prea putin: trezirea din somn, cu fata putin sifonata, conversatia stangace de dinainte de a bea prima cafea, imbratisarile de tatonare, spre a descoperi daca sa le lasi sa devina senzuale sau tandre, privirile aruncate pe furis catre ceas daca este o zi de munca. Nu este e mirare ca doi oameni, chiar indragostiti unul de celalat, se tem de astfel de situatii si incearca sa le evite, pana ajung sa se cunoasca mai bine. Am putea spune ca o dimineata petrecuta impreuna este mai intima decat o noapte romantica. In lumina diminetii, imperfectiunile sar in ochi, hainele de seara sunt fie nepotrivite, fie straine, gesturile sunt stangace.

Citeste mai mult...

Dormitul separat

O regula nescrisa a vietii de cuplu afirma ca doi oameni care se iubesc isi vor dori sa petreaca mult timp impreuna, si vor suferi daca stau separati. Prin urmare vor iesi impreuna in parc, la cumparaturi, la alergat, la cinematograf, cu prietenii, in vizitele facute parintilor, in vacante si, desigur, vor dormi impreuna. Orice semn din partea unuia dintre parteneri ca si-ar dori sa faca ceva singur va trezi in celalalt sentimente de respingere si frici de separare. Ca orice regula de viata, si aceasta regula despre iubire ascunde generalizari periculoase. A face totul impreuna poate fi o cale de a crea probleme in cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri sa devina familiari si previzibili si in timp sa nu se mai vada, sa nu se mai auda, sa nu mai fie empatici. In mod ideal fiecare regula ar trebui subordonata nevoilor celor doi parteneri. Asadar, intrebarea corecta pentru un cuplu ar fi mai degraba “Ce e mai bine pentru noi doi, sa dormim in acelasi pat sau in paturi diferite?” si nu “Ce spun specialistii ca e mai bine?”

Ca o exemplificare simpla, desigur ca daca iubitul tau sforaie tare si iti e greu sa adormi cu un asemenea sonor noapte de noapte, e rezonabil sa iei in calcul si dormitul in camere separate. Poti incerca si dopurile pentru urechi, si alte zeci de tehnici de relaxare. Totusi, daca nu reusesti sa adormi in conditiile date, si devii irascibila dupa o vreme, solutia este dormitul in alta camera. In acest caz, nu ai cu adevarat nevoie de o cercetare ca sa iti ofere confirmarea ca procedezi corect, ci eventual sa iti diminueze neplacerea de a vedea supararea din privirea celuilalt cand ii comunici decizia ta. Aceeasi cercetare te poate ajuta sa nu cedezi presiunii de a te intoarce in patul comun dupa cateva nopti de rezistenta si sentimente de vinovatie. Spatiul comun ajuta viata de cuplu atunci cand partenerii au stiluri de viata asemanatoare: adorm si se trezesc la aceeasi ora; au ritualuri de seara similare, fie privitul la televizor la aceleasi emisiuni sau acelasi gen de filme, sau cititul s.a.

Citeste mai mult...

Cum ne ancoram in prezent?

Uneori oamenii pleaca din prezent in trecut, in amintirile placute sau in cele neplacute. De exemplu, intr-o relatie in care s-a instalat rutina si micile iritari cotidiene, unul dintre parteneri poate sa se uite peste umar, la intamplarile romantice de la inceputul relatiei, cu un sentiment de amaraciune si regret. El revine apoi in prezent, insa nu pentru a se concentra pe solutii pentru a face relatia din nou vie si activa, ci pentru concluzii triste si resemnate. Acesta persoana pare sa stea cu un picior in prezent, si cu altul in trecut. Nu se poate gandi la posibilitatea de a cauta o alta relatie, din cauza nostalgiei si a trairilor frumoase din trecut, si nu poate sa ramana in prezent, caci ar deveni evident ca traieste langa un fel de strain si ar fi prea dureros.

Anumite persoane au obiceiul de a vizita momentele triste si nefericite din trecut, si in timp devin deprimate si isi pierd dorinta de a trai. Raman cufundate in amintiri traumatice, si retrairea constanta a emotiilor neplacute le limiteaza actiunile din prezent. Din exterior aceste persoane au privirea defocalizata, pierd franturi din conversatie, iar mimica fatei lor arata tensiuni si drame interioare, chiar in situatiile placute. Persoanele orientate spre trecut adesea regreta lucruri pe care le-au facut sau decizii pe care le-au luat, sau chiar lucruri pe care nu au avut curaj sa le faca la momentul lor. Trecutul lor e o sursa de frustrare, vinovatie, suferinta.

Citeste mai mult...

Cinema Therapy

Filmele au un mare merit: deşi preferăm unul din personaje şi ne identificăm cu povestea lui, percepem şi perspectivele celorlalte personaje din scenariu, mai uşor decât în viaţă. Actorii îşi interpretează rolurile convingător şi expresiv, şi ne ajută să vedem şi acele aspecte pe care ne-am dori să le ignorăm. În viaţa cotidiană, oamenii ştiu foarte bine să îşi ascundă emoţiile, chiar faţă de ei înşişi. Spre exemplu, cineva e implicat într-o ceartă, însă îşi neagă suferinţa şi furia, şi prin urmare poate părea foarte rece şi îndepărtat de situaţie, ca şi cum nu i-ar păsa. Totuşi, dacă nu mai este nimeni în jur şi nu se mai simte obligat să îşi controleze sentimentele, poate izbucni în lacrimi şi poate lăsa să i se citească pe chip multă durere, furie sau disperare. Într-o lume cu măşti, vedem doar suprafaţa şi e uşor să ne înşelăm în privinţa gândurilor şi sentimentelor reale ale celorlalţi. Avem nevoie de o fină înţelegere psihologică pentru a trece dincolo de aparenţe. Filmele bune ne arată cu suficientă precizie ceea ce ascund oamenii – speranţele, fricile nemărturisite, jocurile şi intenţiile. Ne arată de asemenea ca şi noi suntem ca toţi ceilalţi, deloc diferiţi.

Citeste mai mult...

Relatiile reinnodate – complacere sau provocare?

Cu siguranta sunt la moda. Multi oameni, in prezent, trec prin etape in care cred ca nu mai au nimic de impartit sau ca s-au saturat de toanele si pretentiile partenerului/partenerei, pentru ca la scurta vreme – zile sau chiar ore – sa simta ca nu pot trai fara celalalt si ca vor inapoi viata lor de cuplu.

Au luat-o oamenii razna cu totii? Sufera toata lumea de lasitate sau confuzie? Suntem cu totii nehotarati si azi vrem ceva, maine altceva? Visam cai verzi pe pereti acolo unde de fapt e fuga de plictiseala sau efort? Ne e dor de adolescenta cu visele ei inocente sau pasionale si cu lipsa de griji si de traume? Este posibil sa fie un fenomen psihologic care de fapt sa aiba un sens bun si sa echivaleze cu un proces de maturizare colectiva?

Psihologii specializati pe terapii de cuplu, cu experiente bogate in lucrul cu diversele tipuri de relatii formate in ultimele decenii, ar zice ca este un proces extrem de interesant. Sunt puse sub semnul intrebarii toate regulile traditionale legate de relatii, roluri masculine si feminine, roluri parentale, responsabilitati, emotii, intimitate si spatiu personal.

Citeste mai mult...

Despre depresia psihica

Depresia este considerata boala secolului. Este nefericirea oamenilor care au un nivel de trai ridicat, insa care au pierdut pe drum sensul vietii. Este frustrarea oamenilor inteligenti, insa pe care inteligenta nu ii ajuta sa rezolve misterul conditiei umane, sau sa se impace cu el. Cand depresia se adanceste, sinuciderea incepe sa para atragatoare in comparatie cu viata. Chiar daca gandurile legate de sinucidere nu apar in plan constient, persoana inceteaza sa isi stabileasca scopuri si sa se mobilizeze in directia atingerii lor. Starea generala este una de resemnare.

Depresia, ca orice boala psihica (adica mental-emotionala), se poate trata, daca o persoana accepta ca are nevoie de ajutor si ca imbunatatirea starilor sale depinde in primul rand de ea.

Cand o persoana apropiata se adanceste in depresie, vei observa unele semne exterioare:

· Persoana isi pierde ceea ce numim "dragoste de viata": placerea de a se trezi dimineata, chiar si in weekend, de a manca, de a se vedea cu prietenii, de a comunica. Motivul este ca nu mai vede nici un sens in a face aceste lucruri, pentru ca nu mai are scopuri personale, fie ele mai mari sau mai mici. De multe ori, daca am cauta in trecutul ei, am vedea ca a avut multe sperante, multe scopuri, si ca cele mai multe dintre ele au ramas neindeplinite.

· Starea generala este de apatie, scade ritmul miscarilor si vorbirii; dispare pofta de mancare; apar insomniile. Pe corp se vad semnele acestor stari: apar cearcane, pielea devine palida, musculatura isi pierde tonusul, apar modificari mari in greutate – persoana slabeste mult, sau devine supraponderala.

· Depresia se accentueaza o data cu izolarea sociala. Emotiile negative duc la depresie atunci cand se asociaza cu lipsa de speranta. Cand o persoana are stari neplacute, mai intai ea cauta ajutor si sprijin la persoanele apropiate. De multe ori devine dependenta de ceilalti, se agata de ei, ii invinovateste pentru ca nu sunt mai suportivi. Devine chiar o prezenta neplacuta, sufocanta. Daca va fi respinsa, atunci se va izola si se va adanci in starile neplacute. Singura nu va reusi sa iasa din ele. Va renunta sa mai caute ajutor in jur, pentru ca se va astepta sa fie respinsa.

· Persoana exprima adeseori convingeri ferme de tipul "nu merita sa incerc", "nimeni nu ma intelege", "viata e o lupta continua, fara posibilitatea de a gasi vreodata linistea si impacarea", "oamenii sunt rai/egoisti", "sunt diferit/a de restul".

Citeste mai mult...

Evenimentele traumatizante ale vietii de cuplu

Trauma. Definitie.

Un eveniment care nu poate fi suportat, acceptat, care este trait cu multa suferinta, in urma caruia apar multe consecinte neplacute in viata persoanei: depresie (viata nu mai are sens), reprimarea oricaror emotii (persoana devine foarte rece), neincredere in sine.

Etimologie: in limba greaca, trauma = rana

Trauma nu este neaparat un eveniment ingrozitor.

Sunt traumatizante evenimentele care contrazic puternic asteptarile unei femei de la partenerul ei. Daca o femeie considera normal ca partenerul ei sa o critice sau sa ridice tonul la ea, nu se va simti lezata daca acest lucru se intampla. Insa daca ea considera normal ca el sa o sustina de fiecare data si sa isi exprime dezacordul cu mult tact, va suferi, va plange, va considera ca e sfarsitul lumii si ca a dat peste un monstru, prima data cand el incepe sa tipe la ea. Ei ii va fi greu sa tolereze acest comportament, pe care il ia ca pe un atac si ca pe o lipsa de consideratie.

Citeste mai mult...

Cautarea... fericirii

Basmele spun ca orice comoara e pazita de un balaur care nu inchide niciodata unul din ochi. Mitologia spune ca Hercule trebuie sa indeplineasca douasprezece sarcini eroice ca sa obtina imortalitatea, iar Hercule nu e chiar oricine, e omul-zeu, fiul lui Zeus – cel mai de seama dintre zei, si al Alcmenei – cea mai inteleapta si mai frumoasa muritoare. La randul sau, Ulise rataceste mult pe mare si trece prin multe pericole, pentru a-si regasi casa. Vrajitoare, monstri, forte ale naturii, stanci ucigase, coborari in lumea de dincolo – reprezinta obstacole initiatice, care devin tot mai grele pe masura ce eroul devine mai puternic.

Alchimia ne spune ca prima etapa in obtinerea pietrei filosofale este nigredo, care are semnificatia de putrefactie, disolutie. In limbaj psihologic, o persoana trebuie sa renunte la personalitatea veche, bazata pe frica si neincredere in sine, pentru a se transforma intr-o fiinta mult mai independenta si creativa, care are curajul sa gandeasca liber si puterea de a-si transforma visele in realitate. Aceasta renuntare inseamna retrgerea proiectiilor din lume si integrarea "umbrei", a personalitatii imperfecte. Devine tot mai greu sa dai vina pe lumea exerioara pentru propriile lasitati, defecte, pentru lipsa de claritate sau forta. Insa privirea obiectiva asupra propriei persoane duce la disperare, izolare si criza profunda.

Citeste mai mult...

O lume fara emotii "negative" (II)

In prima parte mi-am imaginat consecintele unei lumi fara emotii negative constiente, insa cu multe emotii negative subconstiente, reprimate, cenzurate. M-am gandit la oamenii aflati in celebra stare de negare, care vorbesc cu zambetul pe buze despre nefericirea lor, care iti povestesc despre insomniile lor, anxietatile lor, singuratatea lor ca si cum ar vorbi despre masa de pranz. Daca te uiti in jur, vei vedea multi astfel de oameni. Desigur, este firesc sa mimezi fericirea la munca, sau in anumite grupuri sociale. Nu vad rostul de a ne arata emotiile si tristetile in public, doar de dragul de a fi spontani. Emotiile sunt atat de contagioase, incat e bine sa fim grijulii sa nu le raspandim. Cunosc insa multi oameni care duc jocul negarii foarte departe. Il duc in relatia cu partenerii de viata, cu cei mai buni prieteni, cu coach-ul sau psihoterapeutul lor. Unii dintre ei isi neaga nefericirea chiar fata de sine. Exista multe scuze la indemna prin care sa isi justifice atitudinea: "o sa treaca", "totul va fi bine", "trebuie sa gandesc pozitiv", "trebuie sa fiu puternic/a".

Citeste mai mult...

Gratie si forta. Treya Killam Wilber: o vindecare spirituala dincolo de moarte - de Ken Wilber

O femeie. Fragmente din viata ei. Efortul ei de a invinge cancerul si efectele lui devastatoare. Modul in care cancerul o ajuta sa inteleaga moartea si viata, si sa accelereze dezvoltarea capacitatilor de a trai constient. Starile emotionale prin care trece, descrise uneori atat de precis incat simti ca femeia e in aceeasi incapere cu tine.

Relatia ei de iubire cu Ken Wilber, THE Ken Wilber. Aspectele umane ale relatiei lor, aspectele mistice ale relatiei lor, aspectele infantile ale relatiei lor. Priviri aruncate in intimitatea relatiei lor, acolo unde problemele create de boala ei incep sa transforme in infern o relatie care incepuse minunat. Munca lor de a pastra o relatie frumoasa, psihoterapia, ajutorul reciproc, intelegerea toleranta a propriilor defecte si a defectelor celor dragi.

Reactiile femeii la tratamentele medicale, conventionale sau alternative. Incercarile ei neobosite de a gasi un drum afara din intunericul in care o arunca perspectiva unei morti premature. Reactiile ei umane fata de cei care incercau sa o “ajute” impunandu-si diversele convingeri despre boala si despre vina bolnavului de a se fi imbolnavit. Perseverenta orientata catre autoacceptare, dobandita dupa multe multe incercari.

Citeste mai mult...